„Cercul vițios”

Parlamentarii au aprobat înființarea unei comisii care să analizeze eventualele excese ale președintelui Traian Băsescu, uitând că drumul cel mai simplu între două puncte este linia dreaptă.
Constituirea comisiei parlamentare privind cercetarea abuzurilor președintelui nu are nici o noimă. În principiu, demersul suspendării este justificat tocmai de gravitatea faptelor pe care șeful statului le-ar fi săvârșit. Prin urmare, pasul logic și firesc ar fi fost trimiterea documentului spre Curtea Constituțională.
Înființarea unui comitet al Legislativului care să despice firul în patru și să caute cu dinadinsul erori de neiertat ale lui Băsescu dovedește fie nesiguranța celor care au gândit rechizitoriul, fie determinarea acestora de a ancheta viitoare acte neconforme. Este ca și cum un tribunal s-ar întâlni pentru a judeca crime care nu s-au petrecut încă.
În plus, este o greșeală politică. Membrii comisiei nu vor avea prilejul de a-l cerceta pe Băsescu, în speranța că acesta se va compromite în ochii electoratului. PLD și PD au anunțat că vor depune o contestație la Curtea Constituțională. Aceasta va stabili, previzibil, după cum au arătat deja unii analiști, că decizia Parlamentului nu rimează cu legea fundamentală. În aceste condiții, Parlamentul va pierde un tempo și va fi acuzat că violează el însuși Constituția.
Băsescu ar putea specula această împrejurare și va insista în paralel asupra faptului că Legislativul recidivează refuzându-i referendumul solicitat pe tema votului uninominal. În sfârșit, Parlamentul va fi forțat să accepte demararea consultării populare cedând încă un pas.
Blocajul instituțional va deveni total. Odată declanșată procedura organizării referendumului, acesta nu va mai putea fi oprit. Se vor pierde bani, timp și nervi pentru o acțiune fără consistență, cu rezultatul previzibil al invalidării efortului ca urmare a absenteismului. În avantaj se va afla numai „apostolul” Băsescu care își va face campanie folosind pretextul propovăduirii votului uninominal.
La rândul său, Parlamentul va relua, dar de pe poziții diminuate, dezbaterea privind suspendarea, doar pentru a fi nevoit să facă într-un sfârșit ce trebuia, respectiv să consulte Curtea.
Constituția va fi invocată, până la plictis, de toate cele trei Palate, fiecare arătând spre alții. Nici cetățenii cei mai binevoitori nu vor mai înțelege nimic și se vor orienta în spațiu doar după simpatii și prejudecăți. Toată lumea va înjura impasul, care va fi explicat și prin faptul că avem o Constituție „proastă”.
Dar blocajul instituțional sau criza fără criză nu este în principal rezultatul respectării rigorilor legale, ci dimpotrivă. De pildă, în campanie electorală, prezidențiabilul se angajează demagogic și populist la imposibil, promițând pentru alții, asumându-și adică angajamente în numele Guvernului și Parlamentului. Ajuns apoi la Cotroceni se lamentează că nu are pârghii să se țină de cuvânt, deși știa de la început că promite lucruri care nu-i sunt la îndemână. După ce a ajuns în halta electorală, fosta locomotivă deraiază. Și presează Executivul și Legislativul, plângându-se poporului că e trădat.
Astfel, cercul vițios nu e întreținut în primul rând de de imperfecțiunile Constituției, ci de mentalitatea politicienilor. Acolo unde lucrurile sunt simple, ele trebuie complicate. Acolo unde există o limită, ea trebuie forțată. Efectul este încremenirea în zodia cancerului și perpetuarea păcatului originar al democrației dâmbovițene. Constituția poate fi perfecționată, Parlamentul poate fi schimbat, premierul demis, constituită o altă majoritate, dar imprecația va rămâne.
Indiferent că sunt la putere sau în opoziție acești „amanți ai Constituției”, cum îi numea Caragiale, se jură c-o iubesc, doar pentru a nu o respecta.
Comentariu Alexandru Purcăruș