Cerc vicios la echipa națională

Foarte tristă situația de la echipa națională. Ceea ce mi se pare de nepermis este că jucătorii sunt încurajați să aibă atitudini împotriva conducerii tehnice și a federației. Ca urmare, unii dintre ei nu se omoară cu firea în teren. Au grijă să nu greșească pentru a nu intra în vizorul publicului, dar atât. A, dacă ar fi mâncat terenul, dacă ar fi mușcat din adversari și după aia ar fi venit cu critici la selecționer, ar fi fost într-adevăr semn de personalitate. În ce-l privește pe căpitanul Chiricheș, el a cam păcălit fotbalul de când a plecat de la Steaua (așa cum se numea pe atunci), dar acum se găsește să dea cu piatra fără să aibă măcar un meci mare la națională! În schimb, chiar dacă n-a avut reușite tehnice, atitudinea lui Andone este ceea ce trebuie pentru un profesionist. Cu toate că nu a crescut aici, deci nu a mâncat pâine cu soia – cum suna reproșul ăla idiot din anii ’90, ”spaniolul” pune osul când este chemat sub tricolor, nu subminează conducerea tehnică. Este drept, respectiva conducere tehnică nici nu are nevoie de ajutor, că se subminează singură. Cu toată părerea de rău, Daum s-a dovedit inadecvat postului, ba acum a intrat și într-un război dinainte pierdut, cel cu presa. Nici nu și-a ținut promisiunile de fotbal ofensiv, iar în ceea ce privește selecția pare a suferi de aceeași boală cu Pițurcă: nu cheamă exact jucătorii cei mai doriți de public și de presă. E drept, în această campanie au apărut multe nume noi, dar doar au apărut, prea puțini au confirmat. Neamțul nu a reușit să închege un grup, atrăgând și asupra sa adversitatea generală manifestată la adresa federației. Care federație, prin președintele Burleanu, dar nu numai, induce prea puțin subtil ideea că jucătorii sunt lipsiți de valoare. Iar cercul vicios se închide. În condițiile date, mare minune ar fi să batem diseară în Muntenegru, poate doar dacă se bat ăia singuri. Puține șanse pentru schimbarea stării de spirit.