Nu mai departe de săptămâna trecută scriam despre șefi idioți. Vă reamintesc situația pe care mi-o imaginasem: Pe burtiera celor mai importante știri ale zilei, să fie afișată o săptămână întreagă un text: “știri libere de Gigi Becali – nici un cuvințel despre nimic!”. Sau pe scroll-ul unei emisiuni sportive: “promitem să nu-l sunăm deloc pe Gigi Becali (și să rezistăm tentației dacă ne sună el!)”… Ei bine, după doar o săptămână, am bucuria să aflu că într-o anume televiziune lucrurile s-au mișcat în acest sens. Desigur că eu mă refeream la știrile din sport și la posturile de specialitate. Inițiativa vine însă din partea unei televiziuni de știri, Realitatea TV, dar nu întâmplător Gigi Becali este în fruntea listei de persoane indezirabile. Cineva trebuia să facă, mai devreme sau mai târziu, un asemenea gest de igienizare, de delimitare, prea mărșăluiau cu toții, umăr la umăr, către nicăieri.
Cu toate acestea, măsura a fost întâmpinată și ca fiind una posibil nedemocratică, adică una de imixtiune în libertatea redacțională. Printre vocile care au susținut această teză sunt Cătălin Tolontan și Radu Paraschivescu. Eu, unul, mă întreb cum trebuie să reacționeze un șef când constată că produsul său se deteriorează. Să rămână în sferele sale înalte și să scrie editoriale elitiste în timp ce Gigi se lăfăie pe prima pagină tăind porcul, precum distinsul gesepist?! Să-și dea demisia din lumea asta mizerabilă și se retragă în lumea cărților, precum distinsul literat? Sau să-și ia în serios misia și să pună stavilă impostorilor?!
Sunt convins că într-o redacție ideală, compusă din oameni integri și talentați, o asemenea măsură nici n-ar fi fost necesară. În schimb, în lumea reală, este vitală chemarea la ordine, la normalitate. Normal ar fi ca redactorii Realității să respire ușurați! Există două variante de replică a concurenței. Intuiesc o exacerbare a prezenței personajelor respective în emisiuni, tocmai pentru a exploata la maximum falia creată (după modelul Ioan Becali, invitat cu ostentație de concurență după episodul mârlănesc cu Terzian). Dar dacă vor rezista presiunii acestui monstru numit rating, pe altarul căruia se jertfesc conștiințe, cei de la Realitatea ar putea pe termen mediu-lung să demonteze teoria aia cu publicul care e ahtiat după bârfe și scandaluri și atunci, docili, jurnaliștii le servesc marfa cerută. Cealaltă variantă, una inteligentă, deci puțin probabilă, ar fi să facă un pas în aceeași direcție și să concureze pe produse de calitate. Un fel de gentlemen’s agreement care ar însemna reconsiderarea meseriei.
În fine, acest “gest nedemocratic” mi se pare într-adevăr discriminatoriu, dar pentru impostorii din presă, care au dus la disprețuirea acestei bresle. Pentru unii dintre ei, Gigi Becali este sinonim cu însăși meseria lor, o dispariție a sa de pe firmament i-ar transforma în niște șoferi de taxi care rămân fără carnet. Vor fi nevoiți să redescopere mersul pe jos, ceea ce poate fi și în folosul lor, dar și al celorlalți pietoni!
