Cenușiu, președintele Băsescu a revărsat sincerități neconvingătoare

Președintele Băsescu a vrut să reintre în sinergie cu poporul supărat printr-un discurs despre starea națiunii, în care n-a lăsat din brațe ceea ce numește „modernizarea” și a dat lecții solemne politicienilor, ignorând grațios că el însuși este luat cu ardoare drept model de o seamă dintre ei.
Vorbind aproape în totalitate despre sine la persoana a treia singular, președintele (nu „eu, Traian Băsescu, președintele României”) a revărsat, cu o monotonie aproape convingătoare și cu o aparență de suflet, o seamă de sincerități. Că a vrut modernizare, dar asta se face cam nefericit prin legi discutabile și care au dus la un „sentiment de nesiguranță”. Că DNA nu este „instrumentul președintelui”. Că nu conduce PDL, Guvernul și nici Curtea Constituțională.
Și după acest șir de „nu” și alte aprecieri din categoria „România și restul lumii… departe, până în India” (unele în post-scriptum-ul discursului) președintele ne-a arătat viitorul. Neavând ceva de oferit în prezent, a spus că „se deschide un orizont de țară nouă, în parteneriat cu guvernul”.
Un orizont de țară nouă unde ar trebui să stăm pe pingelele noastre (cu președintele, același Traian Băsescu, la locul său), pentru că nu mai putem râvni la investiții străine și ar cam trebui să nu ne așteptăm la fericire din partea zonei euro. Adică, mai cu rezerve față de Europa și mai cu optimism față de Turcia, marea prietenă China, alte zone exotice.
Președintele Băsescu a avut un discurs parcă alcătuit din bucăți nu prea reușit îmbinate, pe care le-a prezentat fluctuant. Conceput de mai mulți autori, parcă vrând să împace și sfârșind prin a convinge, probabil, pe prea puțini.
Și nu a fost convingător pentru că acea „legătură de încredere” pe care o clama Traian Băsescu greu de crezut că s-ar fi restabilit. Pentru că el tot vinde această marfă a schimbării, spunând „eu sunt la fel”. Pentru că face curte de nevoie celor pe care se grăbește să-i uite oportun: „societatea civilă de bună calitate”. Când și-a dat seama ca există?
Tot ce a putut spune Traian Băsescu, într-o mare așteptare față de persoana sa, este că își va diminua gafele. Și că se agață de cuvântul magic „împreună”. Poate ieși din marasm doar ’împreună” cu națiunea. Dar, între timp, națiunea a devenit una a supraviețuitorilor singuratici. De nevoie. Ce le poate spune președintele acestor individualiști?
Nu le-a putut lua fața. Și viața l-a depășit, neașteptat. Iar „fața” i-a fost luată trist de întâmplarea că s-a prăpădit un mare actor. Emil Hossu. El nu este artist care a vorbit puțin și decent la un miting politic la Arcul de Triumf. Doar doctorul din ” Toamna bobocilor”, ziaristul din „Secretul lui Nemesis”. „Băiatul bun și frumos” din filmele și piesele de teatru ale tinereții multora.
Indira CRASNEA, indira@mediafax.ro