În curînd, Centrul Sucevei va ajunge să fie evitat de multă lume, asemeni locurilor rău-famate, din cauza stării jalnice în care a ajuns ca urmare a festivalurilor care l-au transformat dintr-un loc de promenadă modern și curat – un fel de emblemă a orașului, într-un bîlci de pe toloaca satului.
Urmele Festivalului Berii, încheiat cu o săptămînă în urmă, au rămas atît de bine întipărite pe esplanada din fața Casei de Cultură, că te întrebi dacă vor mai putea fi șterse vreodată.
Mii de ani de istorie nu ar fi reușit să înnegrească dalele de piatră și cimentul trotuarelor, așa cum au reușit să o facă cărbunii încinși care au transformat Centrul Sucevei într-o bucătărie ambulantă, iar uleiurile arse, aruncate cu nesimțire pe jos de comercianții cu pretenții de civilizație, s-au îmbibat în piatră.
Acolo unde bunicii obișnuiau să își plimbe de mînă nepoțeii și să –i ducă să se joace cu porumbeii, acolo unde îndrăgostiții se retrăgeau pe bănci, murmurîndu-și vorbe dulci, au mai rămas doar negreața dalelor de piatră, pete de ulei și un miros puternic de rîncezeală, care îi alungă pe toți cei care au vrut să se mai bucure de o zi de vară în centrul municipiului.
Dezastrul lăsat în urmă de comercianții care s-au îmbulzit să facă bani fără să le pese de mirosurile grele cu care îi asaltau pe toți cei din împrejurimi, de mizeria pe care au făcut-o și care au ignorat norme elementare de igienă, spălîndu-și mîinile și vasele din care îi serveau pe clienți în fîntîna arteziană, nu a putut fi îndepărtat nici de lucrătorii de la salubrizare și nici de ploile puternice din ultimele zile.
Pînă cînd următorul festival va transforma din nou Centrul Sucevei într-un aglomerație de corturi, de unde se ridică valuri de fum și mirosuri de toate felurile, sucevenii vor avea timp să se obișnuiască cu noul aspect al esplanadei – dale înnegrite, îmbibate cu ulei și emanînd un puternic miros de rîncezeală.






