Celulele sușă: o descoperire echivalentă cu ”a schimba plumbul în aur”

Cercetarea în domeniul celulelor sușă a înregistrat, în 2007, un avans major la care specialiștii visau de decenii, iar aplicațiile medicale pe cobai nu au întârziat să-și facă apariția.
La sfârșitul lunii noiembrie, două grupuri de cercetători, unul american și celălalt japonez, au reușit să transforme celule din pielea umană în celule sușă, deschizând noi căi, potențial nelimitate, pentru înlocuirea țesuturilor sau organelor distruse.
Două săptămâni mai târziu, o altă echipă de specialiști a anunțat că a reușit să vindece cobai atinși de anemie cu ajutorul celulelor sușă obținute din piele prelevată de pe cozile acestora.
„Este Graalul: iei câteva celule de la un pacient (…) și le transformi în celule sușă în laborator”, s-a entuziasmat Robert Lanza, de la compania Advanced Cell Technology, pentru care studiul acesta reprezintă „un avans științific extraordinar” care seamănă cu procesul de a „transforma plumbul în aur”.
Potențial enorm.
Celulele sușă au un potențial enorm de vindecare a maladiilor, pentru că se pot transforma în orice tip de celule din organism, putând, deci, înlocui celulele afectate sau distruse și reconstitui țesuturi sau organe.
Dar cercetările asupra celulelor sușă constituie un subiect de controversă, pentru că, până de curând, era necesară distrugerea de embrioni viabili pentru prelevarea de celule de acest tip.
Președintele american George W. Bush a interzis, de exemplu, toate finanțările la nivel federal pentru cercetările în domeniul celulelor sușă embrionare. Accesul la aceste celule este, oricum, limitat chiar și în țările care autorizează studierea lor, din cauza penuriei de donatori.
Tehnică promițătoare.
Noua tehnică este atât de promițătoare încât scoțianul Ian Wilmut, „tatăl” lui Dolly, prima oaie clonată, a decis să-și abandoneze cercetările asupra clonării de embrioni pentru a se consacra acesteia, fiind de părere că ea deschide „o nouă eră” pentru biologie.
Unul dintre principalele avantaje ale tehnicii este simplitatea sa: este suficient ca celulele epiteliale să regreseze în celule sușă, un proces care se poate efectua într-un laborator standard. În plus, oferta de celule din piele este mult mai mare decât cea de embrioni umani.
Konrad Hochedlinger, specialist în celule sușă la Universitatea Harvard, a explicat că înainte de această descoperire, dificultatea accesului la celulele sușă embrionare îi obliga cel mai adesea pe cercetători să-și efectueze lucrările pe animale sau pe organe prelevate de la cadavre.
De mare folos.
Noua tehnică ar trebui să permită cercetătorilor să înțeleagă mai bine maladii precum cancerul, diabetul, Alzheimer și să testeze noi medicamente. În materie de transplant de organe, ea va permite medicilor să creeze celule sușă cu același patrimoniu genetic ca al pacientului, eliminând riscurile unei respingeri.
Jacob Hannah și echipa sa de la Institutul de cercetări biomedicale Whitehead de la Cambridge au realizat deja cu succes o aplicație, tratând cobai bolnavi de anemie prin intermediul unor celule iPS (celule adulte reprogramate în celule apropiate de starea embrionară sau celule sușă induse) obținute din celule prelevate din pielea acestora.
Prudență
Cercetătorii recomandă, totuși, prudență. „Suntem abia la început, înțelegem cu greu modul în care funcționează celulele”, a explicat James Thomson de la Universitatea din Wisconsin, Madison, SUA, coordonatorul uneia dintre echipele care au făcut descoperirea și pentru care celulele sușă embrionare rămân „un etalon de aur” al cercetărilor.
În ceea ce îl privește pe coordonatorul celei de-a doua echipe, Shinya Yamanaka, de la Universitatea din Tokyo, acesta este de părere că este nevoie de cel puțin un an pentru a demonstra că noua tehnică nu este periculoasă.
Non-utilizarea embrionilor nu pune capăt dezbaterii etice: pornind de la celule iPS, este, teoretic, posibil să se obțină ovule și spermatozoizi cu ADN-ul aceleiași persoane. De aici, riscul, spune Yamanaka, ca celulele să fie utilizate pentru conceperea unor copii care au un singur părinte biologic.