Nu mai sunt deținuții de altădată! În loc să-și sune, din pușcărie, familiile îndurerate, ei își consumă minutele de convorbiri telefonice – la care legea le dă dreptul – pe dedicații muzicale, pe care și le-nchină unul altuia.
„De la Sile – șapte ani pentru viol – lui Gelu – 14 ani pentru omor -, cu dedicație specială, supermaneaua „Am o mândră pshiopată”.
Înainte vreme, familia reprezenta „celula de bază a societății”. Astăzi, pentru pușcăriași, celula este „familia de bază a societății”. Dedicându-se unul altuia, concubinajul lor penitenciar îmbracă deseori haina muzicală.
O haină sub-muzicală, dacă e să fim exacți. Își dedică manele. Doar n-or să-și dedice cvartete de coarde. Își dedică Nicolae Guță. Doar n-or să-și dedice Brahms.
Ar trebui ca deținuții să fie considerați reeducați, doar în ziua când își vor face între ei dedicații muzicale măcar de la Beatles în sus.





