Scriitorul și jurnalistul Grigore Ilisei a ales să sărbătorească împlinirea celor 80 de ani la Fălticeni, prin lansarea a două volume recent scoase de sub tipar la Editura „Junimea” din Iași, „Din cufărul taifasurilor și al divanurilor” și „Pe tărâmurile desfătătoare ale artelor frumoase” la care se adaugă volumul „Hrisoave de la prieteni” publicat de Editura „Doxologia” sub îngrijirea episcopului vicar Timotei Prahoveanu. Darul de suflet a fost oferit marți, 14 noiembrie, mai întâi elevilor, în Amfiteatrul Colegiului Național „Nicu Gane” și apoi, după-amiază, fălticenenilor, dar și invitaților din județul Suceava și din Iași, la Biblioteca Municipală „Eugen Lovinescu”.
La momentul festiv, deopotrivă literar și omagial, care a avut loc la Colegiul „Nicu Gane”, instituție de învățământ pe care distinsul scriitor a absolvit-o în anul 1961, au vorbit prof. dr. Codrin Bența, directorul colegiului, prof. dr. Mihaela Grădinariu, critic literar, și profesorii Mioara Gafencu și Nicolae Sturzu.
Întors la Biblioteca Municipală din Fălticeni, loc pe care l-a înzestrat în vara anului trecut cu o impresionantă donație, transformând una din săli într-un minimuzeu literar, Grigore Ilisei și-a exprimat public recunoștința mai ales pentru momentele de „taifas” de care s-a bucurat în întâlnirile numeroase cu oamenii locului, o parte dintre acestea regăsindu-se între coperțile volumelor publicate.
„Este un moment de bucurie să mă întâlnesc în primul rând cu fălticenenii. Dumnezeu ne-a hărăzit să fiu foarte aproape de atingerea unui prag, cel al vârstei de 80 de ani. Se spune că este vârsta patriarhilor. 20 noiembrie, de Sfântul Cuvios Grigorie Decapolitul, este ziua în care m-am născut. Părinții mei au vrut să mă numesc Dragoș, un nume legendar care venea din îndepărtate vremuri și despre care a scris atât de minunat istoricul Ștefan Gorovei, care mă onorează cu prezența aici. Pentru că mama m-a născut foarte greu, s-a rugat la Dumnezeu și a spus că îmi va da numele sfântului din calendar, Grigorie Decapolitul, ale cărui moaște se găsesc la Mănăstirea Bistrița Vâlcei. Când s-a dus la Primăria Mălini, bunica a spus că este prea puțin Grigore și Dragoș și a spus să fie și Gheorghe, numele bunicului meu matern. Și atunci am fost cadorisit cu trei nume care mi-au creat foarte multe complicații birocratice de-a lungul timpului”, a motivat Grigore Ilisei alegerea celor trei nume pe care le poartă.
Un moment aniversar deosebit
Despre Grigore Ilisei și impresionanta creație literară au vorbit primarul Gheorghe Cătălin Coman, prof. univ. dr. Ștefan S. Gorovei – istoric, medievist, genealogist, Constantin Hrehor – poet, eseist, grafician, teolog, prof. dr. Mihaela Grădinariu – critic literar, scriitoare, monahia Elena Simionovici de la Mănăstirea Voroneț, scriitoare, jurnalista și scriitoarea Doina Cernica, profesorul Constantin Bulboacă.
Primarul Cătălin Coman a spus: „Suntem din nou la un moment foarte valoros din punct de vedere cultural, lansarea unui număr de trei cărți, un moment aniversar deosebit, de 80 de ani de viață, și vorbim de multe proiecte pentru viitor. Scriitorul Grigore Ilisei, Cetățean de Onoare al municipiului Fălticeni, printre multe alte distincții pe care le-a primit, ne-a bucurat cu o donație foarte importantă pe care o adăpostește clădirea Bibliotecii Municipale. Avem un proiect important, realizarea statuii lui Nicolae Labiș, dar din cauza procedurilor birocratice nu am putut avansa cu rapiditatea pe care ne-am dorit-o, dar sunt convins că anul viitor vom avea din nou un moment cultural foarte important, dezvelirea acestei statui, la realizarea căreia maestrul Grigore Ilisei are un rol determinant. Vă felicit și vă mulțumim în numele comunității fălticenene pentru tot ceea ce ați făcut pentru noi și nu numai”.
Un sanctuar al memoriei
Înainte de a da cuvântul istoricului Ștefan Sorin Gorovei, Grigore Ilisei a povestit cum au scos prima cărticică despre Fălticeni, o micromonografie apărută la Editura Sport Turism, la care Sorin a redactat partea istorică, și care ar merita o nouă ediție.
Prof. univ. dr. Ștefan Sorin Gorovei a vorbit despre cărțile lui Grigore Ilisei, despre amintirile, unele foarte vechi, recuperate de la părinți, despre transmisiunile în direct ale meciurilor de fotbal făcute de Grigore Ilisei la radio.
„Am stat și am tăifăsuit cu mine însumi ce se poate spune și despre ce se poate spune. Am căzut de acord, tot cu mine însumi, că volumul de «taifasuri» este cel în jurul căruia m-aș putea învârti. Șapte volume de interviuri, de discuții, pe care Grigore Ilisei le-a publicat ocolind foarte discret și foarte delicat cei doi termini care definesc dialogul literar. Sunt taifasuri, sunt divanuri, sunt convorbiri, sunt discuțiile pe care Grigore Ilisei le-a avut de-a lungul câtorva decenii cu intelectuali de toate meseriile: mânuitori ai cuvântului, mânuitori ai penelului, mânuitori ai dălților și de altă natură.
Răscolind volumele de taifasuri mi-am dat seama că întrebările pe care le-a pus unor interlocutori au continuat prin întrebări puse altor interlocutori, iar răspunsurile acelora au fost duse mai departe de alții. Atunci în ce cheie trebuie să citim aceste interviuri?”, s-a întrebat Ștefan Sorin Gorovei.
Profesorul universitar a vorbit și despre sanctuarele memoriei, concluzionând că „ceea ce a făcut Grigore Ilisie în aceste șapte volume de taifasuri constituie un sanctuar al memoriei. Cei cu care a vorbit Grigore Ilisei au lăsat mărturia trăirii lor ca să se știe. Sunt acestea sanctuare? Pentru mine sunt! Așa cum și orașul Fălticeni este un sanctuar chiar dacă se autodevorează pentru că este Zeul Cronos”.
Grigore Ilisie poate fi considerat „un fus orar”
Printre cei care au dorit să-i fie alături lui Grigore Ilisei s-a numărat și bunul său prieten, teologul Constantin Hrehor.
„Dacă citești taifasurile, dacă citești portretele de artă plastică, muzicieni, nu te întâlnești cu scriitura seacă, stearpă, a unor dicționare. Intri pur și simplu în vibrații ontologice, le vizualizezi, le vezi comportamentul, le simți respirația. Aici este darul cel mare al lui Grigore Ilisei. El nu fabrică pagini de literatură, de memorialistică, el extrage ca dintr-o prisacă esențe umane, care își găsesc locul și rezistă pentru că sunt sub cupola memoriei. La o vârstă frumoasă, patriarhală, Grigore Ilisie poate fi prezentat și poate să se bucure de această ipostază, este un fus orar în jurul căruia se învârte timpul lui și al celorlalți”, este de părere scriitorul Constantin Hrehor.
A știut din totdeauna să dăruiască
Pe scriitoarea și criticul literar Mihaela Grădinariu, Grigore Ilisei a anumit-o „unul din hermeneuții cărților sale” pentru că a scris despre volumele apărute, a prefațat câteva dintre ele, a contribuit la reeditarea unor cărți de proză scurtă. Mihaela Grădinariu s-a alăturat părintelui Timotei pentru a realiza volumul „Hrisoave de la prieteni”, unii dintre semnatari aflându-se în sală.
Până a ajunge la rostirea unor vorbe frumoase despre sărbătoritul zilei, profesoara Mihaela Grădinariu a vorbit despre „basmul care se țesea” la Zilele Colegiului „Nicu Gane”, când director era distinsul pictor prof. Gabrel Baban, și unde Grigore Ilisei venea însoțit de numeroase personalități ale acelor vremuri, momente care „au amprentat pe mai departe” liceenii de atunci. Mihaela Grădinariu s-a adresat „prietenilor cuvântului și frumosului” și a vorbit despre „Zilele Ilisei”, care au debutat la Fălticeni și vor continua la Iași, la sfârșitul săptămânii.
Distinsa profesoară a precizat: „Grigore Ilisei a însemnat pentru mine întâi un nume auzit în casa unchiului meu, Mihai Apostol, directorul întreprinderii chimice Fălticeni, fost coleg la «Nicu Gane» cu Grigore Ilisei. Mai apoi numelui i s-a asociat vocea extraordinară, cu un timbru vocal inconfundabil, care izvora din acele radiouri mari, uriașe cu lămpi.
Mai târziu, prin periplul meu prin orașul studenției mele și al celorlalte studii, Iași, am dat iarăși piept cu «uraganul» numit Grigore Ilisei. Un uragan cultural, care o bună bucată de vreme se confundă cu istoria culturală a Iașilor, bântuind prin diverse instituții de cultură pe care le-a așezat pe un drum foarte bun.
Dacă m-a luminat o trăsătură a personalității domniei sale este cea de dăruitor. Omul acesta a știut din totdeauna să dăruiască fără să aștepte nimic în loc. A dăruit și dăruiește mereu gesturi, mâini întinse, porți deschise, fiind foarte mulți oameni care datorează lui Grigore Ilisei trepte ale formării profesionale și trepte ale devenirii personale. Dăruitor, așa cum știți, de cărți, pe care le găsiți alături, unde există această splendidă încăpere în care duhul scrisului plutește pe deasupra biroului de scris, pe deasupra documentelor, pe deasupra manuscriselor, pe deasupra cărților, peste 3.000 de volume și mai vin cel puțin 1.000 anul viitor. Nu multe biblioteci din țară se pot mândri cu așa ceva”.
Scriitorul, publicistul, omul de radio și televiziune a fost omagiat și de copii prin spectacolul oferit de Ansamblul Folcloric „Balada”, condus de prof. interpret Maria Tanasă, în acompaniamentul la flaut al profesorului Puiu Crețu, dar și de prieteni și rude care i-au adresat cuvinte frumoase și i-au oferit flori. La final, Alexandru Ovidiu Vintilă,președintele Societății Scriitorilor Bucovineni, a oferit din partea organizației pe care o conduce o diplomă de recunoștință.
