Cele mai vechi liste de sărbători creștine

La început rolul principal în crearea și fixarea sărbătorilor în faza lor locală, precum și în generalizarea lor mai târziu, l-a avut în Răsărit pietatea populară, adică mulțimile credincioșilor, iar uneori mănăstirile. Biserica, prin reprezentanții sau conducătorii ei legali (episcopi și sinoade), n-a făcut altceva decât să le recunoască și să le consacre cu autoritatea ei oficială, consemnându-le în listele de sărbători (calendarele de mai târziu).
Cele mai vechi liste de acest fel apar în lucrările marelui scriitor apusean Ipolit din Roma (sec. III) și în diferitele Rânduieli sau Constituții bisericești anonime sau pseudoepigrafe, redactate în secolele III-IV, cum sunt Constituțiile Apostolice.
Fiecare Biserică locală avea la început calendarul său propriu. Din combinarea diverselor calendare locale (mai ales ale marilor metropole), care încep să se influențeze reciproc în cursul secolului IV, au rezultat martirologhiile, cu caracter regional și apoi general, care apar în Africa și Asia Mică, începând din a doua jumătate a secolului IV înainte.
De la Constantinopol, calendarul bisericesc a fost adoptat și de popoarele ortodoxe care au fost creștinate sub influența Bizanțului (slavii), sau care au stat în dependența bisericească de Patriarhia Ecumenica (romanii).
Un rol decisiv în formarea calendarului (sinaxarului) ortodox de astăzi l-a avut Simeon Metafrastul (Logofătul) din sec. X, care a compilat diversele sinaxării mai vechi ale Bisericilor locale și a alcătuit un sinaxar complet al Bisericii Răsăritului de atunci, având la bază pe cel constantinopolitan. Opera lui, care stă la baza calendarului ortodox actual, a fost revizuită fundamental în sec. XVIII de marele cărturar și pustnic atonit Nicodim Aghioritul, care a editat cel mai complet sinaxar ortodox, cuprinzând și pe sfinții greci de după schismă și pe neomartirii greci de până atunci. În forma din Mineiele revăzute ceva mai târziu de alt mare cărturar atonit, Vartolomeu din Cutlunius din sec. XIX, și cu diversele adaosuri făcute între timp în Bisericile ortodoxe autocefale (mai ales în cea rusă), Sinaxarul aghioritic este cel în uz astăzi în toata creștinătatea ortodoxă. (www.crestinortodox.ro)