Cele mai bune

Moment special la Mundialul brazilian, s-a stabilit Big Four-ul, că tot scriu înaintea semifinalei masculine de la Wimbledon (despre aceasta, în rubrica de miercuri). Între aceste prime sau ultime patru selecționate, depinde unde ne situăm, se află cele mai bune naționale, dintotdeauna, din America de Sud, apoi a doua cea mai titrată din Europa, iar în completarea careului – cea mai importantă națiune din fotbal care n-a câștigat vreodată titlul mondial. Ca să fie și palpitante, în semifinale se încrucișează reprezentantele celor două continente. Brazilia, cea care își atrăsese antipatia multor admiratori tradiționali, se prezintă fără Neymar, diamantul coroanei. Felul în care a fost scos din joc de columbianul Zuniga parcă ne-a întors la sentimente mai bune pentru brazilieni, ce vor trebui să dezvăluie resurse nebănuite pentru a suplini această lipsă. Dar, ca și cum n-ar fi fost de ajuns, căpitanul Thiago Silva este lovit de o suspendare pentru două “galbene”, așa că nu-i de mirare că Germania a trecut în față la cotațiile bookmaker-ilor, cam 2,50 față de 2,80. Nemții n-au decât probleme minore de efectiv, iar lotul le permite variante și pe parcursul meciului. Ar putea fi momentul lor, dar știți cum e la fotbal când totul converge spre o anumită concluzie…
Dincolo, Argentina și-a valorificat cu parcimonie parcursul, numai cu victorii la limită, precum și cu anumite doze de șansă, legate, ceea ce ne-ar putea induce impresia că ar putea fi vara tangoului. Bineînțeles, peste toate, implicarea și dorința arătate de Messi, cu totul altele decât în sezonul de primăvară la Barcelona. Locotenenții di Maria și Aguero au cam dispărut din peisaj. În puținele minute jucate în sferturi, di Maria a șutat de patru ori în primul adversar, iar la acea pasă filtrantă găsită de Messi (de vreo 40 de metri!), n-a găsit progresia justă. Dar cei rămași datori pot ieși la rampă oricând, așa cum a ieșit Higuain, ba chiar ar fi cazul să o cam facă. N-am găsit timp până acum să deplâng lipsa unui fotbalist ca Pastore, mă gândesc că un jucător care a fost capabil să inventeze acel gol de 3-1 la PSG-Chelsea ar fi meritat să fie în lot, mai ales că ne-am lămurit câte parale face acel Enzo Perez (28 de ani!), de la Benfica. Oricum, Pastore, cel care acum patru ani îl uimea pe Messi cu abilitățile sale, a ratat, poate, șansa unică a unei cariere. Și pe mâna sa, să fim bine înțeleși. Revenind la Messi, e adevărat că de data asta i se poate imputa o ratare monumentală, dar fără a-i știrbi aura, important e să le valorifice pe alea care contează.
În privința Olandei, se poate spune că jocul său a înregistrat un recul față de debutul turneului, asta pentru că principalii săi jucători și-au depășit de ceva vreme apogeul carierei. Mă gândesc mai ales la Kuyt și Sneijder, dar și la Van Persie. Nu-i de mirare că le-a ieșit cel mai bine când au jucat cu unii încă și mai uzați ca ei, vezi meciul cu spaniolii. Totuși, acești jucători pot decide o partidă atunci când judecata primează în fața picioarelor, spre exemplu la fazele fixe, inclusiv lovituri de departajare. Doar Robben își trăiește plenar momentul de glorie, cu binecunoscuta sa exagerare în a conduce balonul, ceea ce însă i se iartă atât timp cât lucrurile ies bine. N-ar mai fi decât două meciuri…