N-aș fi îndrăznit să cer mai mult de la această Cupă Mondială, cel puțin până acum, în preambulul finalei. Spania și Olanda, favoritele mele declarate, joacă în semifinale și sunt șanse mari ca, măcar una, să ajungă în ultimul act. În schimb, de Franța și Italia, echipe pe care le încadrasem la non-favorite, am scăpat neașteptat de repede, încă din grupe. Tot în categoria asta era se mai aflau Brazilia și Germania. Pentacampionii s-au lăsat greu, dar până la urmă adoptarea acestui stil meschin, necaracteristic lor, i-a trădat în partida cu olandezii. FIFA l-a mai absolvit pe Melo de o parte din vină, stabilindu-l pe Sneijder marcator la golul de 1-1, însă autorul moral a fost portarul Julio Cesar, care și-a scos de pe traiectorie coechipierul. Că mai apoi acesta a cedat presiunii, călcându-l în picioare pe Robben și semnând sentința eliminării pentru ai săi, ține de calitatea jucătorului. Care, apropo, era de la Juventus, iar lui Lippi tot de „zebre” i s-a tras!
În schimb, cu Germania m-am pripit. Credeam că vom asista la același joc tipic nemțesc, forță, panzere etc. Aiurea, sângele proaspăt și ne-arian a transformat Mannschaftul în ceva ce până și Oliver Bierchoff a spus că n-a mai văzut niciodată! Absența lui Ballack s-a transformat, culmea, într-un atu, astfel că Scweinsteinger a jucat mai avansat față de ce joacă la Bayern, vă amintiți discuția, și l-am putut vedea pasând, centrând, șutând sau chiar slalomând, ca la golul 3 înscris argentinienilor. La acest meci, am trăit un sentiment de milă față de Maradona. A fost o redimensionare prea drastică, nemeritată aș zice. Nu m-aș grăbi să-l blamez întru totul, până la urmă tot 4 a încasat și Capello de la nemți. Practic n-am văzut nimic din ce le pregătise nemților fiindcă meciul a început de la 0-1, la acea deviere cu capul a lui Muller care, atenție, nu era pe spațiul porții! În schimb, s-a încăpățânat să nu schimbe sistemul și asta i-a fost fatal. Messi a jucat pe post de Xavi și s-a irosit la distanță prea mare de careu. Cred că introducerea lui Veron, mai degrabă decât a lui Pastore, i-ar fi acordat mai multă libertate lui Messi. Sunt uimit și de cât de supraevaluat este acest Di Maria, mi-a părut ultraegoist și, pe deasupra, și cam sărăcuț cu duhul, la ce rezolvări a încercat. În fine, una peste alta, fapt este că această nouă victorie cu 4 goluri marcate transformă Germania în favorită la semifinala cu Spania, iar postura s-ar putea să nu-i convină.
Apropo de Spania, marele noroc este prospețimea lui Villa, un jucător care deocamdată a trăit doar prin trofeul european de la națională. Se simte din plin foamea de trofee a acestuia. Pique, altfel jucător remarcabil, era să-și îngroape echipa cu acea ținere total compromițătoare pentru un fundaș la asemenea nivel. Să nu uităm nici golul anulat paraguayenilor, la care în ofsaid se afla doar mâna atacantului care arăta unde vrea centrarea! În rest, sud-americanii prea l-au așteptat pe Santa Cruz ca pe Santa Claus. Ca o concluzie, șansă pentru Spania, dar și răbdare – un melanj care, dacă îi ține, sper să-i ducă în finală.
Un cuvânt bun și pentru Ghana, a cărei lipsă din careul de ași nu credeam a o regreta. În locul său avansează Uruguayul, dar o face cu o victorie a la Pirus, pierderea grea fiind Suarez care nu va evolua chiar împotriva olandezilor săi. Colegul Stekelenburg respiră ușurat.
