Bucovinenii, sucevenii cu precădere, ar avea motive în plus față de restul cetățenilor țării să fie mândri de faptul că Ștefan cel Mare a fost desemnat ca fiind Cel Mai Mare Român al tuturor timpurilor. La capătul unei campanii și al unui spectacol televizat realizat după un format inițiat în Marea Britanie de BBC (unde în fruntea topului s-a situat Winston Churchill, șeful guvernului britanic, adversarul tenace al nazismului și inițiatorul politicii sferelor de influență), un proiect care a fost preluat, adaptat și care a antrenat și popoarele altor alte țări, care și-au scos și ele în evidență personalitățile cele mai proeminente (exemplu: Germania – Konrad Adenauer, cancelarul federal care a organizat reconstrucția țării după cel de-al II-lea război mondial și integrarea ei în sistemul politic și economic occidental; Finlanda – Carl Gustav Mannerheim, mareșalul și președintele țării între anii 1944-1946), românii (posesori de telefoane mobile, ca să-și poată manifesta opțiunea) l-au ales din zece finaliști pe Ștefan cel Mare. Ștefan cel Mare și Sfânt, pentru că voievodul, care a domnit peste Țara Moldovei vreme de 47 de ani și a construit 44 de biserici și mănăstiri, a fost canonizat în anul 1992 și trecut, prin hotărârea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, în rândul sfinților.
– “Puternicul împărat al românimii”
Când s-a copt conștiința de neam românesc, chiar dacă parte din locurile peste care-a domnit Ștefan cel Mare s-au aflat sub stăpânire străină, s-au organizat mari sărbători care-au adunat românimea sub semnul heraldic al voievodului. Iar faptul că Ștefan Vodă reprezenta o figură care aparținea istoriei tuturor românilor a ieșit semnificativ în evidență în anul 1904, atunci când cei 400 de ani de la moartea lui au fost comemorați deopotrivă în Bucovina, care aparținea atunci monarhiei austro-ungare, și în România, unde Spiru Haret, cel mai strălucit ministru al Instrucțiunii Publice și Cultelor pe care l-a avut vreodată țara, s-a îngrijit ca în toate școlile să fie omagiată “memoria marelui domn”. Atât la Putna (“Ierusalimul neamului românesc”, unde, sub lespede de marmură albă, a fost așezat la loc de veci după moartea sa “puternicul împărat al românimii”, cum l-a numit Nicolae Iorga, moarte care a survenit “în anul 7012 / 1504, luna Iulie, ziua a doua, în ora a patra din zi”, după cum arată inscripția slavonă de pe marginea pocrovețului / acoperământului de catifea roșie, brodat cu flori de aur, cu care Bogdan Voievod a acoperit piatra de mormânt a tatălui său), în Bucovina, cât și la București (unde marea serbare a avut loc, în prezența Principelui Ferdinand, în Piața Victoriei, în ziua de 2 iulie 1904) comemorarea voievodului a făcut să vibreze la unison toate inimile românești. După o sută de ani, în 2004, când a avut loc marea comemorare semimilenară a Binecredinciosului Voievod Ștefan cel Mare și Sfânt, clopotul de la Putna a adunat iarăși mulțime de români veniți din toate colțurile țării, dar și din părțile ei detrunchiate, nordul Bucovinei, din Ucraina, și din vechea Basarabie, Republica Moldova.
– Numele și chipul lui Ștefan cel Mare
Spuneam că sucevenii, a căror urbe s-a ivit la poalele cetății neînchinate vreodată dușmanului de cel pe care Papa Sixt al IV-lea l-a numit, pentru faptele sale de arme săvârșite în slujba creștinătății, “Atletul lui Hristoos”, ar avea mai multe motive de mândrie pentru desemnarea lui Ștefan cel Mare și Sfânt ca Cel Mai Mare Român. În primul rând pentru că Cetatea de Scaun constituie un reper esențial al urbei, o urbe care, din păcate, nu are pe teritoriul ei nici o biserică ștefaniană (singura biserică atribuită lui Ștefan cel Mare, Sf. Vineri / Sf. Paraschiva sau Petca, cunoscută ca fiind biserica de breaslă a cojocarilor și blănarilor, apărea – încă în Registrul de delimitare a proprietăților din anul 1785, întocmit de administrația austriacă – ca fiind ruinată). Apoi, pentru că numele lui Ștefan cel Mare a fost mereu prezent în perimetrul urbei. După Marea Unire din anul 1918, Gimnaziul superior greco-oriental (Gr.or. K.K. Obergymnasium) din Suceava, care din toamna anului 1895 dispunea de o clădire nouă, construită în apropierea Bisericii Armenești Sf. Cruce, a primit numele voievodului. Una din străzile orașului, de fapt chiar strada principală (fosta Uliță Mare sau Boierească, ulterior fosta stradă Regele Ferdinand ) se numește astăzi Ștefan cel Mare. Universitatea suceveană poartă și ea același nume voievodal. Pe altă parte însă, din păcate, avem și lucruri pe care ni le putem reproșa vizavi de memoria lui Ștefan cel Mare. Statuia voievodului, care vreme de două decenii a străjuit intrarea în Parcul Central, statuie care era un adevărat reper și un simbol al orașului, realizată de sculptorul bucovinean Vladimir Florea (în colaborare cu Iftimie Bârleanu), a fost mutată, printr-o decizie regretabilă, la Câmpulung Moldovenesc. Amplasată vreme de 20 de ani în plin centrul urbei, statuia (singura lucrare de for public care ar mai fi amintit astăzi în Suceava de sculptorul Vladimir Florea, un fiu al acestor locuri), a fost transferată în anul 1977 la Liceul Militar din Câmpulung Moldovenesc. E drept că pe platoul cetății a fost ridicat un nou monument, de mari dimensiuni, o statuie ecvestră a voievodului, dar în centrul urban nu putem vedea decât chipurile din bronz ale lui Petru Mușat și Petru Rareș. Iată însă că o recentă inițiativă a primarului Ion Lungu ne promite chiar în acest prag de decembrie (odată cu iluminarea permanentă a statuii ecvestre de pe platoul cetății) un Vodă Ștefan proiectat pe fațada Primăriei. Imaginea voievodului reprodusă după tabloul lui Costin Petrescu, chipul Celui Mai Mare Român, se va identifica de-acum cu imaginea-emblemă a municipiului Suceava.
Recunoștință pentru Patronul Liceului “Ștefan cel Mare”
În toamna anului 1935, când într-o firidă de la intrarea principală a Liceului “Ștefan cel Mare”, unde se afla instalat și clopoțelul care anunța începutul și sfârșitul orelor de curs, a fost dezvelit bustul voievodului moldav (bustul inițial aparținea sculptorului cernăuțean A. Cerny, ulterior însă a fost înlocuit cu un altul, turnat în bronz, care există și astăzi, realizat de sculptorul Gheorghe Bilan) și o placă de marmură, montată pe peretele din stânga holului principal, care avea următorul text: „Întemeiatu-s’au acest așezământ de creștere și cultură din averea Bisericii ort. rom. a Bucovinei la anul după Christos 1860, Episcop fiind fericitul Eugeniu Hacman. După Unirea tuturor Românilor ce s’a săvârșit la plinirea vremurilor în anul 1918, sub domnia Marelui Rege Ferdinand I, a luat numele Voevodului Moldovei, ȘTEFAN CEL MARE, iar în anul 1935, luna Octomvrie, ziua 12, și-a serbat jubileul activității cale rodnice de trei sferturi de veac, învrednicindu-se a se închina M.S. Regelui Carol II, Augustul Ocrotitor și Promotor al culturii naționale”. Odată cu instalarea bustului realizat de Gheorghe Bilan pe celălalt perete, din dreapta holului, s-a montat o altă placă de marmură care indica următoarele: „Foștii elevi ai Liceului „Ștefan cel Mare” din vechea Cetate de Scaun a Moldovei hărăzesc Școalei ce le-a dat lumină, drept veșnic semn de recunoștință, acest chip al nemuritorului ei Patron, în amintirea serbării de 75 de ani dela întemeiere, 12 Octombrie 1935”. Plăcile au fost scoase în anii ’60, cea de-a doua regăsindu-se în prezent montată pe soclul bustului.
