Heidi, îndrăgitul personaj din romanul pentru copii scris de Johanna Spyri în 1880, considerat un adevărat simbol al națiunii elvețiene, ar fi putut fi de origine germană, potrivit unui studiu literar comparativ realizat de un cercetător german, informează timesonline.co.uk.
Imaginea pe plan internațional a Elveției a avut mult de suferit în ultima perioadă, după ce presa internațională a afirmat că renumitul secret bancar elvețian nu mai este ce a fost în trecut, că acest popor tradițional tolerant a votat interzicerea minaretelor, iar călătorii elvețieni sunt surprinși în aeroporturi purtând asupra lor cuțite de luptă.
Însă elvețienii au putut întotdeauna să conteze pe unul dintre simbolurile naționale – Heidi. De când Johanna Spyri a scris în 1880 un roman pentru copii în care o fetiță orfană aleargă și se joacă pe pantele munților, inocența, dragostea pentru Alpi și adorația pentru bunicul ei au devenit chintesența spiritului elvețian.
„Heidi este cel mai proeminent brand elvețian din lume”, consideră producătorul de film Lukas Hobi, care se pregătește să filmeze un lungmetraj 3D despre micuța eroină.
Ar putea fi însă o problemă, deoarece Heidi ar fi în realitate de orgine germană, potrivit cercetătorului german Peter Büttner.
El consideră că Johanna Spyri ar fi putut împrumuta anumite idei – sau, poate, chiar pasaje întregi și structura narativă – din romanul scris de Hermann Adam von Kamp, un scriitor german din secolul al XIX-lea din orașul Mülheim. Romanul acestuia, intitulat „Adelaide, fetița din Alpi”, a fost scris cu 50 de ani înainte de „Heidi”.
„Am remarcat imediat aceeași structură narativă: fetița este crescută de bunicul său, își părăsește ținutul natal și este nefericită, în străinătate, până când se întoarce acasă”, a explicat Peter Büttner.
Potrivit teoriei istoricului german, numele de Heidi provine de la Adelaide sau de la Adelheid. Unele dintre fraze sunt asemănătoare. Adelaide culege violete, Heidi culege și ea flori. Adelaide are „obraji roșii și strălucitori”, la fel ca Heidi.
Cel puțin una dintre scenele descrise în romanul german reapare și în cel elvețian. În versiunea germană, Adelaide primește un săculeț cu bani de la bunicul ei. „Păstrează-i pentru tine. Eu nu merg la cumpărături. Și așa mi-ai oferit deja atât de multe”, spunea Adelaide în romanul lui von Kamp. „Chiar nu am nevoie de ei, bunicule. Ia-i și pune-i în dulap, căci vei avea cu siguranță nevoie de ei”, spune la rândul ei Heidi în romanul semnat de Johanna Spyri.
Deși romanul scriitoarei elvețiene a fost scris în grabă – în doar patru săptămâni – el numără 300 de pagini, spre deosebire de romanul german care are doar 30 de pagini. Istoricul Peter Büttner evită însă să folosească termenul de „plagiat”, preferându-l pe cel de „intertextualitate”.
