Cel mai important moment al slujbei nunții este punerea cununiilor

Slujba cununiei se cuvine să se facă în biserică, deoarece cununia este una dintre Cele Șapte Taine și aici e lăcașul sfânt în care se săvârșesc și celelalte Sfinte Taine și pentru că aici se adună și Biserica în înțelesul ei de comunitate, adică obștea credincioșilor din care face parte și care, în felul acesta, se bucură alături de miri. Săvârșirea cununiei în casă este îngăduită numai din motive bine întemeiate, cu dezlegarea preotului, care hotărăște asta după ce cântărește motivele cererii. Fiind prilej de bucurie, cununia religioasă se săvârșește în zilele de sărbătoare, îndată după liturghie.
Când nu se pot face nunți?
Potrivit poruncii a noua a Bisericii, nu se pot face nunți în următoarele zile și răstimpuri de peste an:
n în cele patru posturi de peste an, ca și în toate zilele de post din cursul anului: miercurea și vinerea, Ziua Crucii (14 septembrie), Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul (29 august). În Postul Mare este îngăduită la nevoie logodna, dar numai în ziua Bunei-Vestiri (dacă nu cade în Săptămâna Patimilor) și în Duminica Floriilor n în Săptămâna Brânzei (sau Săptămâna Albă), care este socotită ca vreme de pregătire pentru post.
n în Săptămâna Luminată (dintre Duminica Paștilor și Duminica Tomii), în Duminica Rusaliilor, în răstimpul dintre Crăciun și Bobotează, precum și în ajunul tuturor praznicelor împărătești.
Simbolul inelelor
Inelele (sau verighetele, cum li se mai spune) sunt semnul iubirii, al credinței unul în celălalt a mirilor și al legăturii trainice pe care o făurește Taina Căsătoriei între viitorii soți. Slujba logodnei și a cununiei se face în naos, adică în sânul Bisericii, înaintea unei mese pe care se așează Sfânta Evanghelie, cununiile, Sf. Cruce, sfeșnice cu lumânări și inelele de logodnă. Mirele stă în dreapta iar mireasa la stânga lui, lângă inima lui. Atât la logodnă cît și la cununie, mirii sunt însoțiți de nași.
Care este rostul nașilor la cununie?
Rostul și datoria nașilor la cununie sunt aceleași ca ale nașilor de la botez. Ei sunt martori și chezași ai temeiniciei făgăduințelor făcute de viitorii soți unul față de altul și ai trăiniciei legăturii lor. De aceea pun mâna pe cununii, atât atunci când sunt puse pe capul mirilor, cît și atunci când sunt luate. De regulă, nașii trebuie să fie de aceeași credință cu mirii și cu bună viețuire creștinească. Ei trebuie să se poarte față de miri ca niște părinți și buni sfătuitori. În timpul slujbei, nașii țin în mână lumânări aprinse, simbol al curăției mirilor, al luminii darului de sus și al bucuriei nuntașilor.
Cea mai de seamă rânduială a cununiei
Cel mai important moment al slujbei nunții este punerea cununiilor: preotul face de trei ori semnul crucii cu cununiile peste fețele mirilor, rostind la fiecare, de câte trei ori, cuvintele: „Se cunună robul (roaba) lui Dumnezeu (numele) cu roaba (robul) lui Dumnezeu (numele), în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh”, și apoi le pune pe capul lor, întâi al mirelui și apoi al miresei. Cununiile sunt făcute în chipul coroanelor cu care se încununau regii și împărații. Și închipuie podoaba, cinstea și răsplata care se aduc curăției mirilor pentru care aceștia sunt încununați ca niște împărați, înzestrați cu puterea de a da viață, adică a aduce pe lume copii.
Ce înseamnă paharul?
Urmează o ectenie, după care preotul binecuvântează paharul de obște (comun), adică un pahar cu vin din care dă mirilor să guste pe rând. Paharul înseamnă, pe de o parte, bucuria și veselia nunții, iar pe de alta, unirea într-un cuget și menirea comună a viitorilor soți pe care ei o vor împărtăși de aici înainte, cu aceleași bucurii și aceleași necazuri. Aceleași lucruri închipuie și bucata de pâine (în zilele noastre devenită un biscuit sau un pișcot) din care se dă mirilor să guste, odată cu paharul de obște. După aceasta se face înconjurarea de trei ori a mesei de către alaiul de nuntă, format din preoți, miri și nași.
Ce înseamnă înconjurarea mesei?
Înconjurarea în chip de horă închipuie bucuria prilejuită de nuntă, care se face în scopul nașterii de prunci. Biserica ne duce cu gândul la nașterea minunată a Dumnezeiescului Prunc din Sfânta Fecioară, naștere pe care a prezis-o mai ales proorocul Isaia (7, 14). Pe acesta îl îndeamnă acum Biserica, prin cântare, să dănțuiască împreună cu mirii și nuntașii, de bucurie că i s-a împlinit proorocia: «Isaie, dănțuiește! Fecioara a avut în pântece…» etc. Se cântă, de asemenea, și celelalte două cântări de la slujba hirotoniei: «Sfinților Mucenici…» și «Slavă Ție, Hristoase Dumnezeule… », care înseamnă că mirii trebuie să se facă părtași ai lui Hristos și ai sfinților Lui, prin viața curată pe care o vor duce și în căsnicie.
Ce e logodna și care e rânduiala ei?
– Logodna (cuvânt slav, care înseamnă a face făgăduința de căsătorie) e rânduită tocmirii sau așezării nunții a doi tineri care s-au făgăduit unul altuia. Biserica binecuvântează această veche datină printr-o slujbă. Partea cea mai de seamă a slujbei logodnei e punerea inelelor în degetele logodnicilor de către preot și apoi schimbarea acestor inele de către nași.
Sunt îngăduite de Biserică a doua și a treia nuntă?
– În caz de divorț sau văduvie, a doua și a treia nuntă erau privite odinioară de Biserică cu mai multă asprime. Astăzi însă, deoarece asemenea căsătorii au devenit mai dese, Biserica a decis să le îngăduie și să le binecuvânteze, pentru a nu-i lăsa pe cei împreunați cu legătură trupească, să trăiască în păcat, ci cu binecuvântarea lui Dumnezeu. Slujba la cununia a doua sau a treia se face după o rânduială mai deosebită decât nunta dintâi. Începând însă de la punerea cununiilor pe cap, rânduiala slujbei la a doua și a treia nuntă e întocmai ca și la prima nuntă. A patra nuntă este însă socotită de Biserică drept o fărădelege, iar preoții sunt opriți de a o sluji, sub pedeapsa caterisirii. (www.crestinortodox.ro)