Ne-am ridicat sprâncenele a mirare cu Dică, dar de Luțu ce mai putem zice?! Nici pâs, fiindcă riscăm să râdă Becali de noi, ca atunci când oferea subiecte doar pentru propriul amuzament, alternativa fiind plictiseala. Becali e genul de om pentru care cartea de pe noptieră o reprezintă telecomanda, iar simțul umorului și-l măsoară după numărul de imitatori pentru care televiziunile au câte un loc rezervat pe ștatul de plată. Nu m-aș mira ca statutul de imitator al lui Gigi să pătrundă în nomenclatorul de meserii… Ia zi, bă, ce meserie ai la bază? Păi, imitator al lui matá, nea Gigi. Da’ai furat meserie de pe la televiziunile astea sau ai și ceva școală? Vai, dar am masteratul la facultatea de imitatori ai lui nea Gigi, mă-nțelegi?! Pentru doctorat mi-am propus să te imit și în ceea ce n-ai făcut încă, să-ți recreez personajul, să-ți confer noi dimensiuni, în așa fel încât atunci când mă vor filma împreună cu matá, așa cum a încercat și Fernando ăla, lumea să-și dea seama că eu sunt mai Gigi Becali decât matá! Păi și ce-ai vrea tu să te angajez, mă? Alter ego, nea Gigi! Chiar și pe bani puțini, că Steaua nu se refuză…
Iertați această divagație, este efectul programelor de divertisment. Cine nu știe decât de sport și distracție, e deja captiv. La știrile sportive apare Gigi himself, în rest se umple sticla cu ceilalți gigei. Pe-aia cu colindătorii ați văzut-o? Făcuseră coadă la propriu. Milogi, nu colindători. Dacă aș avea talent, aș face o caricatură cu poporul român încolonat să-l colinde pe nea Gigi. Ba, în varianta snoabă, chiar pictură, ca s-o nemurească pe peretele ăla spoit cu aur, în spatele jilțului capitonat cu aur, de pe care ne hipnotizează un om cu sufletul de aur. Gigi-al nostru aur poartă, noi venim la el la poartă. Într-o viață anterioară, cred că Gigi Becali a fost Midas. Iar înaintea de întruchiparea actuală a perfecțiunii, a fost Titi Aur și însăși Generația de aur. Să-i facem statuie, bă!
