Cei patru oameni care l-au adus pe slăbănog la Hristos simbolizează Biserica rugătoare pentru toți

Evanghelia duminicii care tocmai a trecut ne arată cât de folositoare sunt credința și rugăciunea altora pentru vindecare, nu numai ale noastre, personale. Cel paralizat este iertat de păcate și vindecat pe baza credinței altora, a celor care l-au adus la Mântuitorul Iisus Hristos, pentru că el nici nu se mai putea exprima, nici nu putea veni singur la Mântuitorul să ceară vindecarea. Când credința noastră a slăbit, când rugăciunea noastră s-a rărit, când sufletul nostru este paralizat de păcat, de mare folos sunt prezența și rugăciunea celor credincioși și milostivi, prezența și ajutorul celor ce au credință mai puternică decât noi, rugăciune mai fierbinte decât noi, râvnă mai mare decât avem noi și un suflet mai curat. Cei patru oameni care l-au adus pe slăbănog la Mântuitorul Hristos reprezintă aici Biserica rugătoare pentru toți. Rugăciunea Bisericii este deosebit de importantă pentru sănătatea și mântuirea noastră, deoarece ea este însuflețită de iubirea jertfelnică a lui Hristos și de puterea Duhului Sfânt. Biserica se roagă nu numai pentru cei prezenți la rugăciunea ei, ci pentru toți cei care au nevoie de ajutor, ea se roagă pentru sănătatea și pentru mântuirea tuturor oamenilor și pentru pacea a toată lumea. Toți cei ce participă la viața și rugăciunea ei primesc lumina lui Hristos, lumina vieții.
Așadar, Evanghelia ne îndeamnă să ne îngrijim de vindecarea sufletelor noastre și de vindecarea altora. Evanghelia Mântuitorului Iisus Hristos este Evanghelia iubirii și ne îndeamnă, mai ales acum, în Postul Mare, ca, pe lângă mărturisirea păcatelor în Taina pocăinței pentru a primi iertarea păcatelor noastre, să facem și fapte bune; să ajutăm pe cei bolnavi și să ne rugăm pentru toți oamenii care suferă, într-un fel sau altul. Să-i ajutăm să treacă de la suferință la bucurie, de la o viață întunecată de păcat sau de boală la viața luminată de iubirea milostivă a lui Hristos Mântuitorul.
În general, când oamenii dobândesc iertarea păcatelor de la Dumnezeu prin Taina pocăinței, se apropie de El prin rugăciune și prin fapte bune și se împărtășesc cu Sfintele Taine, ei primesc lumina lui Hristos în suflet. Aceasta le dă sensul adevărat al vieții, curajul și puterea de a birui greutățile ei și energia de a urca pe treptele împlinirii și desăvârșirii. Perioada Postului Mare este o perioadă rânduită de Biserică în care adunăm lumina lui Hristos în suflet. Oprim gândurile rele, ispitele și poftele care ne înrobesc și adunăm lumină din lumina Sfintelor Scripturi și a Sfintelor Slujbe, adunăm lumina lui Hristos prin primirea și împărtășirea cu Sfintele Taine și o dăm și altora prin săvârșirea faptelor bune. Cu fiecare cuvânt pe care-l auzim din Sfânta Scriptură, îndrumându-ne calea vieții, cu fiecare rugăciune pe care o facem, cu fiecare împărtășire cu Sfintele Taine, noi ne luminăm mintea, ne curățim simțirea și ne îmbogățim cu lumină, hrănind viața noastră cu lumina cea neapusă și netrecătoare a Împărăției lui Dumnezeu sau a Preasfintei Treimi. Biserica Ortodoxă prețuiește mult experiența și învățăturile sfinților, pentru că sfinții pregustă încă din lumea aceasta lumina și bucuria Împărăției lui Dumnezeu, după ce s-au vindecat de patimi și de păcate prin rugăciune și nevoințe, prin pocăință și post și au sporit în iubirea de Dumnezeu și de aproapele.
Lumina smerită și tainică din sufletele sfinților
În a doua duminică din Postul Mare, Biserica face pomenirea marelui ierarh Sfântul Grigorie Palama, teologul luminii Taborului, al luminii dumnezeiești necreate, dar și al luminii din inimile sfinților, pentru a ne arăta că prin post și rugăciune, prin împărtășirea cu Sfintele Taine și fapte bune, săvârșite din credință și iubire, ne împărtășim și noi de această lumină.
Sfântul Grigorie Palama este unul dintre cei mai mari teologi ai Bisericii Ortodoxe care a trăit în secolul al XIV-lea. După ce s-a nevoit ca monah, în post și rugăciune, la Muntele Athos, a ajuns Arhiepiscop al Tesalonicului, trecând la Domnul în 14 noiembrie 1362. El a învățat că sfinții, în lumea aceasta, când Dumnezeu voiește, pentru credința lor puternică și pentru multa lor rugăciune, pot pregusta lumina necreată și netrecătoare a Împărăției cerurilor. Această lumină s-a arătat la Schimbarea la Față a Mântuitorului nostru Iisus Hristos pe Muntele Tabor (cf. Matei 17, 1-9; Marcu 9, 1-9; Luca 9, 27-36). Acum, lumina aceasta nu se arată nouă în mod obișnuit pentru că nu este lumină din lumea aceasta văzută, fizică, și pentru că noi nu suntem în stare să o vedem cu ochii trupești, dar ea este, în mod tainic și smerit, prezentă în sufletele sfinților, până la arătarea slavei lui Dumnezeu în „cerul și pământul nou“ al Împărăției Sale, în „cetatea noului Ierusalim“ (Apocalipsa 21, 1-7), care „nu are nevoie de soare, nici de lună ca să o lumineze, căci slava lui Dumnezeu a luminat-o și făclia ei este Mielul“ (Apocalipsa 21, 23). Din acest motiv, în această duminică a doua din Postul Mare, Sfântul Grigorie Palama este pomenit ca teologul luminii dumnezeiești, necreate și veșnice. El este numit în Triod „trâmbiță a teologiei“, „stâlpul Bisericii cel nemișcat“, „sfeșnicul luminii“, „apărătorul adevăratei evlavii“, „vestitorul dumnezeieștii lumini“ și „cunoscătorul tainei celei cerești a Treimii“.
În această duminică, Biserica ne îndreaptă spre lumina Învierii sau spre lumina cea neînserată din Împărăția lui Dumnezeu. Această lumină o primim tainic în sufletele noastre în relația sau comuniunea noastră cu Dumnezeu-Sfânta Treime, ea este harul Domnului nostru Iisus Hristos Cel necreat și veșnic, dragostea lui Dumnezeu Tatăl și împărtășirea Sfântului Duh, este însăși prezența și lucrarea lui Dumnezeu în oameni. Această lumină se revarsă în sufletele noastre și ne luminează viața când mărturisim și trăim în dreapta credință, postim, ne căim pentru păcatele noastre și primim iertarea lui Dumnezeu în Taina pocăinței, când ne rugăm fierbinte și ne împărtășim cu Sfintele Taine, când credința noastră devine lucrătoare prin iubirea aproapelui (Galateni 5, 6) în fapte de milostenie. Atunci Hristos-Lumina lumii, prin lucrarea Duhului Său cel Sfânt, ne luminează viața și ne conduce, prin aceasta, spre lumina cea veșnică a Împărăției Sale. A lui să fie slava, stăpânirea și împărăția, a Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh în veci. Amin.
(Pr. prof. dr. Valer Bel)