Cei mai vizibili români aflați în străinătate

Am urmărit marți o dureroasă seară de filme cu actori români în distribuție, la Antena 3. Nu erau filme artistice, erau documentare. Preluate de Antena 3 de la sconfrații francezi și englezi.
Unul dintre filme, realizat într-un mare oraș francez, se baza pe o captare a camerelor de luat vederi, amplasate în preajma unui bancomat, de unde o femeie cam ștearsă scotea, săraca, niște bani. Și deodată, netam-nesam, două răpănoase săreau pe ea, bruscând-o și smulgându-i din mână atât banii, cât și cardul.
Tâlhăroaicele erau femei de etnie romă, provenite din depozitul România, după cum ne deslușea comentariul francez. „Țigănci românce”, adăuga Gâdea, pe care îl afecta mult prea tare mesajul rușinos al filmului, ca să mai fie atent la normele de exprimare europeană, care cer ca țiganilor să nu li se atingă sensibilitatea zicându-li-se țigani, ci musai romi. În caz contrar, pot face depresii.
Scene de felul acesta am trăit și eu acum vreo trei ani, în orașele Paris și Lille, umplute, ca întreaga Franță, de romi români, care se remarcau printr-o agresivitate realmente înspăimântătoare. Peste tot te izbeai de ei: și în bortele de metrou, și lângă bancomate. Te atacau, te bruscau, te împingeau, îți cărau pumni și picioare dacă nu îi lăsai să-și îndeplinească scopul: acela de a-ți smulge ce purtai în mână sau în buzunar. Portofelul, banii. Atacatorii erau în special copii și adolescenți, că ăstora legea le aranjează freza și le-o dă cu briantină, supervizați de câte unul matur și cu experiență. Legea îi protejează pe micii tâlhari, deși ei sunt încă de pe acum irecuperabili.
Oricât ar munci ai noștri cinstit în străinătate, despre ei nu se vor face niciodată filme. Românul cinstit și muncitor este invizibil și anonim, pe când romul este vizibil și cu ștampila clară: „made in Romania”. 100.000 de români onești nu repară ceea ce unul de ăsta strică.
Abia mă abțin să nu dau drumul la o înjurătură.