De la primii oameni pînă la sfîrșitul veacurilor, toți sîntem într-o neîncetată luptă cu diavolii, cu duhurile răutății, care încearcă fără odihnă să ne stăpînească, să ne tragă în adîncul iadului.
Pe unii oameni îi chinuiesc cu îngăduința lui Dumnezeu numai în trup, cum sînt cei demonizați și epileptici. Pe aceștia Biserica Ortodoxă îi vindecă, atît trupește cît și sufletește, prin rugăciuni speciale numite exorcisme. Cele mai renumite sînt molitfele Sfîntului Vasile cel Mare, ce se citesc de obicei în biserică, de preoți evlavioși, cu mult post, cu multă smerenie și credință.
Pe lîngă exorcisme, bolnavii de duhuri rele sînt spovediți, împărtășiți și li se face de mai multe ori și Sfîntul Maslu. Cu cît se roagă și postesc mai mult, cu atît se vindecă mai repede.
Al doilea fel de demonizați sînt cei stăpîniți de duhul mîndriei, adică sectanții care luptă pe față împotriva Bisericii, a Ortodoxiei și dezbină pe mulți creștini, răstălmăcind Sfînta Scriptură. Aceștia sînt mult mai greu de vindecat din cauză că sînt stăpîniți de cei mai răi diavoli, ai mîndriei și neascultării. Dar dacă își recunosc păcatele și le mărturisesc la preoți și se roagă mai mult pot fi eliberați de duhul mîndriei și al neascultării.
Însă cei mai numeroși oameni demonizați sînt cei stăpîniți de patimi cumplite, cum sînt bețivii, desfrînații, ucigașii, vrăjitorii, iubitorii de averi și cei robiți de ură și răzbunare. Toți aceștia pot fi izbăviți de robia diavolului și a patimilor care îi țin legați cu lanțul deprinderii, numai dacă vor veni de bunăvoie la biserică, dacă vor să-și mărturisească păcatele la duhovnici iscusiți și dacă își fac canonul de pocăință dat. Fără acestea, adică fără spovedanie, căință și părăsirea păcatelor care îi robesc, nimeni din acești oameni demonizați, bolnavi la suflet și la trup, nu se pot elibera de patimi, de diavoli și de osînda iadului.
Grija noastră, frații mei, este să facem voia lui Dumnezeu și să împlinim poruncile Lui, cu toată credința și rîvna. La aceasta ne ajută harul Duhului Sfînt, ne ajută sfinții îngeri și toți sfinții, în frunte cu Maica Domnului, care se roagă neîncetat pentru noi. Să fugim de păcate ca de moarte, căci prin ele, pierdem harul lui Dumnezeu și în locul lui intră duhul diavolului.
Să nu uităm că prin păcate, oamenii sînt loviți de tot felul de boli, de necazuri și suferințe, ajung robi ai cumpliților diavoli și-și pierd mîntuirea sufletului. Oare cîți creștini nu sînt astăzi robiți de beție și desfrîu? Cîte mame nu-și ucid cu voia proprii lor copii? Cîte familii nu se distrug prin divorț ca urmare a acestor grele păcate?
Deci, să părăsim păcatele ca să scăpăm de diavoli și să rămînem cu Hristos. Să ne păzim inima curată de patimi și mai ales de mîndrie, ca să devenim scaun al Preasfintei Treimi. Să ne păzim trupul curat de beție și desfrîu, ca să devină „templul Duhului Sfînt”. Să fugim de diavolul mîndriei, care ucide pe cei mai mulți oameni, știind că Dumnezeu, celor mîndri le stă împotrivă, iar celor smeriți le dă har.
Să ne ferim de cursele Satanei, de patimile tinereții, de vrăjitorie, de înjurături și drăcuit, de beție și vorbe deșarte, știind că prin acestea ne înstrăinăm de Dumnezeu și ajungem să pățim ca omul demonizat din Evanghelia de astăzi. Să aveți grijă mai ales de copiii dumneavoastră, ca nu cumva să cadă în păcate grele și să ajungă robiți de diavoli. Spovediți-vă mai des, rugați-vă mereu, nu lipsiți de la biserică, prețuiți mai mult postul, iubiți viața curată și toate „poruncile lui Dumnezeu” și veți fi vii.
Să ne rugăm Mîntuitorului Hristos să alunge patimile și duhurile rele din noi, să ne ierte păcatele, să ne vindece bolile și să ne facă locașuri ale Preasfintei Treimi.
