În paralel cu tensiunile politice și sociale care agită la grămadă – azi, la fel ca ieri și probabil ca mâine – viața de pe Pământ, dramele personale se consumă și ele en-detail, una câte una. Uneori, ele ard în tăcere, la adăpost de cunoștința publică; alteori, fac însă ocolul planetei, prin intermediul acelui cearșaf lung ca un ecuator, confecționat din gazete înnodate.
Depresia – o molimă mult mai sofisticată decât ciuma sau tuberculoza – s-a autoproclmat drept suferința momentului actual, secerând tot ce întâlnește în cale. Iar oamenii, ignorând cerințele religioase, continuă să-și pună capăt zilelor prin diferite metode, în conformitate cu paleta depresiilor, din ce în ce mai cuprinzătoare și ea, care îi mână spre acest ultim act.
Pe strada mea, un miliardar foarte fercheș s-a împușcat fiindcă sărăcise până la statutul insuportabil al unui milionar oarecare; un student s-a aruncat de pe un cămin fiindcă iubita îl cam trata cu sictir; un altul a golit cinci tuburi de pastile, după ce aflase că o teribilă boală leguminoasă avea instalat sediul în incinta trupului său. Tragedii, tragedii, tragedii… Nimic de luat în batjocură în ele…
Cât despre brazilianca Sheyla Hershey – o muiere strașnică, măsurând pe scara timpului doar 31 de ani – a avut și ea motivele ei, foarte întemeiate. Celebră fiindcă poseda, prin adaos siliconat, cei mai uriași, mai pantagruelici sâni din toată lumea, ea s-a văzut deposedată de laurii săi țâțoși, în urma unei infecții.
Ca să-i salveze viața, medicii i-au scos lăptăriile false, numai că, rămasă fără impresionantele implanturi, fosta campioană mondială a considerat că a rămas și fără un rost în viață. Drept urmare, a încercat să-și curme zilele, treabă care s-ar putea să-i izbutească, acum aflându-se în acea haltă spre lumea de apoi, numită „comă”.
La început, mi-a venit și mie să râd ca un prost, dar apoi mi-am dat seama că nu-i nimic de râs sau de zâmbit în gestul său: probabil că setea de viață și-o alăpta cu silicon.
