Acum vreo cinci ani, încă mai predam „Textul jurnalistic” la universitatea „Al. I. Cuza” din Iași. Ceea ce mă izbea mai tare decât ar fi făcut-o de pildă un tren „Intercity” era cultura studențiilor, de cele mai multe ori mai jos de genunchiul broaștei țestoase. Le vorbeam, bunăoară, juma’ de ceas cu înflăcărare despre Steinbeck, până să îmi dau seama că doar unul din 20 de studioși auzise de Steinbeck, dar și ăla credea că numele aparținea unui regizor de la Hollywood.
Într-un târziu, m-am prins că întreaga responsabilitate revine sistemului de selectare în anul întâi de studii. Trierea la admitere făcându-se nu în urma unor examene care ar fi cerut o pregătire temeinică, ci pe bază de dosar, intrau la facultate doar cei cu note la bac aproape de maxim. Iar aici toți studenții loviți de incultură excelau, numai pentru că familiile lor știuseră să fie atenți cu profesorii. În fața unora dintre ei – fii și fiice de mari proxeneți politici și economici – cadrele didactice erau în stare să facă tumbe și alte giumbușlucuri, mai frumoase ca focile dresate, numai să fie clienții mulțămiți.
De aceea, pentru mine n-a fost nici o surpriză depistarea recentă a profilor, prinși cu examenele de bac în sac. Dacă factorii de investigație ar manifesta mai multă străduință, ar descoperi batalioane întregi de alți directori și de profi de rând, care comit același soi de negoț.
Dacă stăpânul e zgârcit, sluga-i hoață. Dacă lefurile din învățământ sunt mici, slujbașii trebuie cumva să o scoată la capăt. Banul să iasă, nu contează cum.
În discuție, mai intervine un aspect; minor, probabil. Astfel, eu cred că ori de câte ori unui absolvent pilos de liceu i se măsluiește viitorul, un altul – fără pile, fără bani de pus profilor în plic – se frânge de durere. Un altul plânge și suspină pentru că i s-a furat fără rușine locul meritat în organigrama acestei planete, care se învârte atâta de ciudat.
Eu cred că și din cauza asta geme țara noastră de tâmpiți sus-puși: fiindcă profii îi obișnuiesc de fragezi pe elevi cu necinstea. De aia avem justiția pe care o avem, de aia avem presa pe care o avem.
