Cei care-L iubesc pe Dumnezeu primesc putere multă și ajutor

Dumnezeu a dat poruncă să iubești pe vrăjmașii tăi și tu îți întorci fața de la Dumnezeu, Care te iubește? A dat poruncă să spui cuvinte frumoase celor care te înjură, și să faci rugăciuni pentru cei care te vorbesc de rău, și tu grăiești de rău pe Binefăcătorul și Ocrotitorul tău, fără ca Acesta să te nedreptățească cu nimic? Oare n-ar putea să te slobozească din încercarea pentru care Îl hulești acum? N-o face însă, ca să devii mai vrednic. Nu este oare nesăbuință să avem în gura noastră lipsă de evlavie, dispreț, și să luăm în deșert numele Domnului îngerilor, de vreme ce puterile cerești pronunță sfânt numele Lui cu cutremur, uimire și admirație?
„L-am văzut pe Domnul stând pe un scaun înalt și măreț și poalele hainelor Lui umpleau templul. Serafimi stăteau înaintea Lui, fiecare având câte șase aripi: cu două își acopereau fețele, cu două picioarele, iar cu două zburau și strigau unul către altul zicând: «Sfânt, Sfânt, Sfânt este Domnul Savaot, plin este tot pământul de slava Lui»” (Isaia 6, 1-3). Și dacă trebuie să atingi Evanghelia, îți speli mai întâi mâinile, și după aceea o ții cu mult respect și evlavie. Deci, nu te înfiori să scoți cuvinte nepotrivite cu limba ta față de Stăpânul Evangheliei și să-L hulești? Desigur, că pe Dumnezeu nimeni nu poate să-L păgubească cu jignirile lui, nici să-L arate mai strălucitor cu doxologiile lui. Dumnezeu Își păstrează întotdeauna aceeași slavă, care nici nu se mărește prin elogii, nici nu se micșorează prin blasfemii. Dimpotrivă, la oameni se întâmplă următorul paradox: cei care-L preamăresc primesc ei înșiși folos din doxologie, în timp ce aceia care-L hulesc și-L disprețuiesc se pierd pe ei înșiși. (Sfântul Ioan Gură de Aur)
(Glasul Sfinților Părinți, traducere Preot Victor Mihalache, Editura Egumenița, 2008, pp. 265-266, Doxologia.ro)