Cu toții ne plângem de modul în care suntem uneori tratați, atunci când ne aflăm cu treburi în țările civilizate. Când suntem pe teren străin, ne deranjează modul cum strâmbă uneori din nas cetățenii statelor gazdă. De cele mai multe ori, când aud că suntem români, fug cât mai departe de noi, de teama renumelui nostru, câștigat în ultimii 25 de ani. Profund jigniți, ne întrebăm cu durere în suflet ce vină avem noi, dacă există români cerșetori, proxeneți, hoți sau falsificatori de carduri bancare? Nu înțelegem și pace de ce suntem puși cu toții în aceeași oală.
O vină avem și noi, vreau să spun foarte mulți dintre noi. Faptele mici au adesea semnificații mari. De exemplu, am întâlnit adesea persoane respectabile, oameni din categoria medie sau chiar beneficiind de un statut social de invidiat – medici, proprietari de firme, biznismeni, chiar și judecători ori procurori – cu un comportament cel puțin discutabil. Ce fac aceștia? Se aprovizionează cu produse de lux dintr-o sursă care a devenit paralelă surselor oficiale: de la hoți. Exact. De la cei care fură, din magazinele din țările occidentale, parfumuri, haine, ochelari, ceasuri și multe, multe altele.
E mai ieftin de la ei, asta e justificarea cumpărătorilor, care n-au nici o mustrare de cuget pentru că fac shopping de pe rafturile unor infractori de drept comun, al căror loc e în pușcărie. Doar se recomandă să cumpărăm de unde este mai avantajos, nu? De multe ori, ei fac comenzi ferme hoților: adu-mi marfa aia sau ailaltă. Plătim cu banul jos. Produsul comandat sosește în maxim o săptămână. Asta e seriozitatea din comerț.
Acești amatori de chilipiruri sunt de fapt complicii hoților. Cumpărând de la infractori, ei încurajează direct hoțiile, deci sunt și ei infractori, chiar dacă doar morali.
Oare un medic suedez sau un judecător austriac ar proceda la fel? Să mergem la culcare cu întrebarea asta.
Acest text este un pamflet și trebuie tratat ca atare.