Cei 40 de Mucenici și începutul primăverii

Au trecut și Babele! Cu un veac în urmă, pe 9 martie țăranii răsuflau ușurați. De-acum gata, a trecut iarna! Cam peste tot în țară, această zi marca începutul primăverii. Așa credeau oamenii, că în această zi se întorc berzele, pământul se dezgheață și se încălzește, încep să iasă gâzele și șerpii. Tocmai de aceea, ziua era plină: după sărbătorirea Sfinților Mucenici, oamenii se ocupau de livadă și de grădina de legume, de vitele din bătătură, încercând, cu ajutorul Sfinților Mucenici, să își asigure o recoltă mai bună.
40 de Sfinți Mucenici din cetatea Sevastiei
Biserica noastră îi sărbătorește în data de 9 martie pe cei 40 de Sfinți Mucenici din cetatea Sevastiei, din Armenia. Ei au trăit pe vremea împăratului roman Liciniu, prigonitor al creștinilor. Erau ostași, de neînvins în lupte, dar și tari în credință. Aflând conducătorul lor, Agricola, că sunt creștini, le-a cerut să renunțe la credință și să aducă jertfe zeilor. Sfinții au refuzat. Au fost chinuiți în nenumărate rânduri, dar au răbdat. Până la urmă, Agricola a dat poruncă să fie scufundați în apa unui iezer de lângă cetate, aproape înghețată, căci era iarnă. Se spune că unul dintre ei nu a mai rezistat și, renunțând la credință, a ieșit din apă și a fost dus într-o baie caldă, dar a murit. Unul dintre soldații de pază, în acea noapte, a văzut cum o lumină cobora din cer, încălzind aerul deasupra iezerului și patruzeci de cununi luminoase au coborât din cer asupra mucenicilor. Văzând că o cunună nu are deasupra cui să se așeze, paznicul cel treaz s-a aruncat în apă, cerându-I Domnului să-l numere și pe el în ceata Sfinților Mucenici. Mânios, Agricola a poruncit să le fie zdrobite gleznele. Sfinții și-au încredințat duhul Domnului. Trupurile le-au fost arse și oasele aruncate în lac, dar se spune că, după trei zile, Sfinții s-au arătat Episcopului Petre, cerându-i să-i scoată din apă. Creștinii s-au dus noaptea și oasele au strălucit în apă, ca stelele, arătându-le unde sunt. Le-au scos și le-au îngropat cu cinste, la loc cuvenit.
Obiceiuri de la sărbătoarea Mucenicilor
Toată lumea îndrăgește sărbătoarea Sfinților Mucenici, dar mai ales copiii. Gospodinele pregătesc câte patruzeci de colăcei, numiți, după numele sfinților, „mucenici“, îi duc la biserică să fie sfințiți și îi dau de pomană săracilor, atât pentru sufletele morților, cât și pentru sănătatea familiei. Prin unele părți din Bucovina, oamenii obișnuiesc, în această zi în mod special, să facă 40 de mătănii, câte una pentru fiecare sfânt, ca să dobândească, cu ajutorul lor, viață lungă și sănătate. Pentru că mucenicii gospodinelor împrumută ceva din sfințenia sărbătorii, li se dă câteva firimituri din ei și vitelor, să aibă lapte și să fie ferite de rele, se ating pomii fructiferi, ca să rodească mai mult ca de obicei. Tot din această cauză, deși nu muncesc ceva la câmp, din respect pentru sărbătoare, femeile de la țară seamănă legume, mai ales ceapă și varză, măcar într-o răsadniță, pentru că au auzit ele din bătrâni că nu vor fi atacate de insecte.
Început de primăvară
În calendarul vechi, 9 martie cădea în preajma echinocțiului de primăvară, când ziua este egală cu noaptea. De acum ziua începe să crească și vremea se încălzește. Din această cauză, oamenii au amestecat, în sărbătoarea Sfinților Mucenici, și obiceiuri prin care încercau să-și asigure un an mai bun. Oamenii au ajuns să creadă că Sfinții Mucenici, atât de greu încercați în apa înghețată a iezerului, au și puterea de a alunga frigul și de a aduce căldura. De aceea, în această zi, copiii băteau cu maiurile în pământ, rugându-i: „Patruzeci de Mucenici,/ Patruzeci de Sfinți voinici,/ Dați cu botele-n pământ/ Ca să intre frigul/ Și să iasă căldura!“.
Și câte nu făceau! Prisăcarii curățau stupii în această zi, iar cine avea vie stropea butucii cu vin, pentru un rod mai bun. Oamenii și vitele se stropeau cu apă sfințită, ca și grădinile și livezile. Cei care locuiau pe lângă râuri se duceau la pescuit. Unii credeau că, dacă prind 40 de peștișori în această zi, vor avea noroc la pescuit tot anul!
Știați cum se numesc cei patruzeci de Sfinți Mucenici?
Chirion, Candid, Domnos, Isichie, Iraclie, Smaragd, Evnichie, Valent, Vivian, Claudie, Prisc, Teodul, Eutihie, Ion, Xantie, Ilian, Sisinie, Aghie, Aetius, Flavie, Acachie, Ecdit, Lisimah, Alexandru, Ilie, Gorgonie, Teofil, Domițian, Gaiu, Leonte, Atanasie, Chiril, Sacherdon, Nicolae, Valerie, Filoctimon, Severian, Hudion, Meliton, Aglaie.
Poveste cu Sfinții 40 de Mucenici
Se spune, prin Bucovina, că un sărac nu avea decât o bucată de pământ. Neavând de niciunele, săracul s-a băgat plugar la un om bogat, ca să-i împrumute și lui plugul. Bogatul, zgârcit, nu i-a împrumutat plugul decât în ziua celor patruzeci de Mucenici. Ce era să facă? A plecat să are. I s-au arătat Sfinții și unul dintre ei l-a întrebat:
– De ce ari? Nu știi că azi e sărbătoare?
– Ba da, dar ce să fac, dacă cel bogat nu mi-a împrumutat plugul decât azi? Dacă nu ar astăzi, îmi rămâne pământul nearat și nesemănat…
Sfinților li s-a făcut milă și, dându-i voie să are, i-au binecuvântat sămânța. Și, la vremea secerișului, săracul a căpătat de patruzeci de ori mai mult grâu decât de obicei.
Văzând atâta grâu, bogatul s-a mirat și l-a întrebat pe sărac cum a făcut. Cinstit, săracul i-a povestit totul. Atunci, bogatul s-a hotărât să-i înșele pe Sfinți și, în anul următor, s-a apucat de arat în ziua lor. I s-au arătat și lui Sfinții, dar, în loc să-i binecuvânteze grâul, l-au pedepsit:
– Din câtă sămânță vei semăna azi vei scoate doar a patruzecea parte și, din om cu stare, vei ajunge argatul plugarului tău și-l vei sluji așa cum te-a slujit și el pe tine!
Mucenici și… mucenici
În Muntenia se preferă mucenicii mici, sub forma unor covrigei din aluat simplu, fierți în apă îndulcită cu miere sau zahăr și amestecată cu nucă. Ei amintesc de tortura Sfinților Mucenici, obligați să stea în apă înghețată…
În Moldova, gospodinele fac patruzeci de mucenici din aluat dospit, în formă de opt care, după ce se coc, se ung cu miere și se presară cu nucă. Până acum o sută de ani, se presărau și cu julfă, adică un fel de terci preparat din semințe de cânepă fierte și îndulcite. Cine se pricepea făcea turte în formă de om, cu cap, ochi, nas, gură, mâini și picioare; pe suprafața altor turte, gospodina închipuia, din găurele, o siluetă umană. Gospodinele mai știau să le dea și formă de albină sau de porumbel.
Odată cu colăceii în formă de opt, unele femei pregăteau și mucenici lungi, numiți „maiuri“, cu care credeau că Sfinții bat în pământ, să aducă căldura. Iar unele femei pregăteau o turtă mai mare, cu nas, gură, dar fără ochi, pe care o numeau „Uitata“ și pe care o dădeau de pomană pentru morții uitați la pomenirile de peste an.
(sursa: Ziarul Lumina)