Cehul ăla blond…

Nici nu știu bine dacă nu cumva se întâmplă de fapt lucruri normale și care doar mie mi se par ciudate. Poate fiindcă nu eu neapărat, ci noi toți, suntem prea obișnuiți cu rezultate „normale”, în care favoritul rezolvă rapid problema, în timp ce outsider-ul nu-și depășește niciodată condiția, de aceea ajungem să ni se pară de-a dreptul incredibilă o situație ca aceea din Anglia unde, în semifinala F.A. Cup, o echipă oarecare, Wigan, ajunge să elimine ditamai Arsenal-ul. E drept că de Wigan, până în toamnă, nu auziseră decât pariorii, urmărindu-i parcursul până la promovarea Premier League. Privite astfel lucrurile, sigur că pare măcar ciudată întâmplarea ca o nou promovată să facă praf ditamai monstrul sacru. Dar nu uitați că lucrurile se petrec în Anglia, adică tot acolo unde, în urmă cu vreo două decenii, o altă echipă făcuse ceva și mai al naibi: în trei ani, s-a dus glonț din Liga a patra până în prima, ba mai a câștigat și titlul la prima ei prezență în elită. Iar ca nebunia să fie deplină, a câștigat și Cupa Campionilor! Orice comparație cu Viitorul Scornicești este nulă și neavenită: iarna nu-i ca vara!… și nici Anglia nu-i (și n-a fost vreodată) ca România. Dar întâmplarea cu Wigan n-a fost singura aiurea, din perspectiva noastră. La fel de ciudată a fost victoria Zaragozei, tot în Cupă, împotriva Barcelonei, nu fiindcă Barca n-ar avea vise să mai ia și câte o bătaie, chiar întâmplătoare, ci mai ales prin prisma scorului: 4-2. Vreau să spun că nu-mi aduc aminte să o fi văzut pe Zaragoza înscriind mai mult de un gol pe meci, rarisim câte două, dar cel mai adesea joacă la 0-0 și, culmea!, chiar îi iese! Cum nici Barcelona parcă nu prea știe să ia patru goluri pe meci, ci mai degrabă să înscrie câte patru! În sfârșit, ultima ciudățenie s-a petrecut la Torino, acolo unde Roma, tocmai scăpată (!) de Cassano, i-a băgat lui „Juve” trei peștișori în năvod, de-ți venea să te ciupești ca să te convingi că nu-i vis. Un meci în care Mutu a făcut cel mai bun joc al lui de mulți ani încoace, dar în care mingea trasă de el n-a vrut să intre din nici o poziție în ațele romanilor. Concluzia? Dacă la Roma lipsa lui Cassano e un câștig, la Juventus, cea a lui Ibrahimovici e un dezastru. Iar Mutu pare un profesionist rătăcit printre amatori, dintre care cel mai amuzant este chiar rivalul lui direct pe post, cehul ăla blond, cum naiba îl cheamă.