”Ceea ce faci vorbește așa de tare, încât ce spui nu se mai aude”

Niciodată nu am crezut că este atât de greu să lucrezi în administrație și să fii perceput că încerci măcar să fii echidistant. Spun că încerci, pentru că persoana care accede într-o funcție publică și cu sprijin politic nu poate chiar de a doua zi să facă abstracție de cei cu care a fost împreună.
Totuși, fiecare persoană trebuie judecată după ce face, nu după ce spune. Instituția Prefectului este una din instituțiile cu cea mai largă vizibilitate la nivel județean și sunt absolut conștient că indiferent câte eforturi voi face eu ca Prefect să pozez în super-echidistant, nu voi reuși, dacă ceea ce fac eu ca prefect nu vine în sprijinul acestei idei. Cred că în acest caz este mai valabil decât oricând expresia, ”ceea ce faci vorbește așa de tare, încât ce spui nu se mai aude”.
Repet, nu vreau să fiu ipocrit. Nu sunt robot, deci nu pot să nu fiu bănuit de subiectivism. Diferența este că eu pot accepta acest lucru, față de mulți alții care-și reclamă buna credință și obiectivitatea pe care nici ei nu o cred, când se uită în oglindă. Diferența apare obligatoriu atunci când tu, sau altcineva, îți contabilizează (și este obligatoriu ca acest lucru să se întâmple), toate acțiunile, deciziile și chiar atitudinile atât cât ești în funcție. Rezultatul unui asemenea demers va duce în final la o diferență între obiectivism și subiectivism. Eticheta pe care o poate primi cel supus unei astfel de analize este funcție de rezultat, dacă acesta este cu plus sau cu minus. Cu alte cuvinte, media acțiunilor și deciziilor prefectului se situează în limita statutului și a legii, sau nu. Nu este corect să-ți justifici corectitudinea prin câteva ”poziții legale”, cum tot așa de incorect este să fii evaluat după unele ”accidente de parcurs.”
Dacă nu dorim să facem acest minim efort, care, la rândul lui, presupune o minimă obiectivitate, este inevitabil să nu fii mereu acuzat de ”imixtiune politică” de unii, sau de ”trădare” de alții. Cu voci mai gălăgioase sau mai reținute, public, dar mai ales pe la colțuri, Prefectul este gratulat cu astfel de apelative. Până la un punct aceste observații sunt normale și inevitabile, că doar de aceea Prefectul este prefect și nu PERFECT. Nu sunt normale, chiar dacă nu pot fi evitate (din păcate), tot felul de acuze și luări de poziție pentru care nu se pot produce minime probe.
Chiar dacă eu, ca persoană, nu pot pretinde (am și declarat public) că mă schimb peste noapte, totuși trebuie să ținem cont că înainte de 1 ianuarie 2006 era cu totul alt context decât după ianuarie 2006. În această situație pot să pun o întrebare retorică, doar: cine critică activitatea prefectului după ce legea l-a obligat să nu mai fie angajat politic?
Doresc să le aduc aminte tuturor care nu știu sau nu vor să știe, care sunt competențele prefectului: reprezentantul guvernului, respectarea legalității, ordine publică și situații de urgență, conducerea serviciilor deconcentrate, dezvoltare economică a județului și reprezentare. Cine dorește, (prieteni și mai puțini prieteni) poate oricând să monitorizeze activitatea și implicarea prefectului în aceste direcții și să spună dacă:
1. Controlul de legalitate s-a făcut ”doar pentru unii”
2. Intervenția și sprijinul autorităților locale a fost condiționat de apartenența politică
3. Serviciile deconcentrate lucrează doar pentru o parte a cetățenilor
4. Sprijinul pentru dezvoltare se referă doar la o parte a județului.
La cel din urmă punct pot fi acuzat chiar de discriminare pozitivă, ținând cont de locul unde se va face cea mai mare investiție economică din județ.
Cu siguranță că nu doresc, și nici nu voi putea opri tot felul de critici, dar sunt nevoit să lupt din răsputeri pentru dreptul meu la imparțialitate. Nu cer clemență, nici înțelegere, dar nimeni nu mă poate opri să reacționez atunci când mi se confiscă dreptul de-a acționa în interiorul prerogativelor la care această poziție mă obligă.
Spre dezamăgirea multora, chiar doresc să fiu echidistant, fără să am pretenția că sunt în totalitate, pentru că așa cum am spus, nu vreau să fiu ipocrit. Dacă cineva dorește, o face pe riscul său.