„Ceea ce este respirația pentru trup, aceea este rugăciunea pentru suflet”

Înălțarea noastră spre Dumnezeu și intrarea în legătură strânsă cu El se face prin rugăciune. Ea este și vorbirea noastră cu Părintele Ceresc. Prin ea și cu ea sufletul creștinului se îndreaptă cu toate puterile spre Dumnezeu, care își revarsă harul asupra sa.
Rugăciunea este marele dar dat nouă de Dumnezeu ca să putem sta în legătură cu el. În ea se întâlnesc cele cerești cu cele pământești, Dumnezeu cu credincioșii și se naște, din împreună-lucrarea lor, luminarea, înnoirea și sfințirea vieții omului.
Pentru adevăratul credincios, rugăciunea este hrană de toate zilele a vieții lui sufletești.
Ceea ce este respirația pentru trup, aceea este rugăciunea pentru suflet.
Adevăratul credincios este un om al rugăciunii, al rugăciunii cu gândul, cu graiul, cu fapta.
Rugăciunea ne apropie și de semenii noștri. Prin ea mărturisim că suntem fiii aceluiași Părinte ceresc. Frumusețea rugăciunii nu se învață de la alții.