Ceaușescu, Mussolini, Hitler, Mao și Bokassa se află pe lista dictatorilor secolului al XX-lea care au fost „tiranizați” de soțiile lor, potrivit unui eseu publicat, duminică, de site-ul lefigaro.fr.
Deși au condus lumea, au decis soarta a milioane de oameni și au contribuit la instaurarea unui cult al personalității care a depășit orice imaginație, în viața lor privată, mulți dintre dictatorii secolului al XX-lea deveneau din lupi adevărați mielușei, cedând fără drept de apel în fața capriciilor soțiilor și metreselor lor și suportau cu stoicism crizele de gelozie ale acestora. Autoarea franceză Diane Ducret evocă într-un eseu intitulat „Femmes de dictateur”, preluat de publicația Le Figaro, aceste scene de budoar care au animat, adeseori în cel mai mare secret, viețile tiranilor din secolul trecut.
Scriitoarea franceză prezintă în eseul ei maniera în care influența exercitată de aceste femei s-a dovedit a fi uneori decisivă în carierele și opțiunile politice ale acestor lideri politici. De la ultima amantă franțuzoaică a lui Salazar la numeroasele metrese ale lui Mao, Mussolini și Bokassa, la Nadia Krupskaia – una dintre soțiile lui Lenin, Nadia Alliluyeva – soția „suicidară” a lui Stalin, Elena Ceaușescu sau Eva Braun – amanta care îl admonesta pe Hitler fără să îl ofenseze, toate au influențat, în felul lor, destinele acestor bărbați care au construit istoria sângeroasă a secolului al XX-lea.
Având la bază o serie de studii serioase, care conțin uneori dezvăluiri surprinzătoare, eseul tinerei autoare franceze reprezintă o veritabilă „mină de anecdote”, pe care Le Figaro Magazine o propune cititorilor săi începând din această săptămână.
Capriciile de lux ale Elenei Ceaușescu
Iunie 1975, golful Aqaba, Marea Roșie. Soții Ceaușescu sunt invitații regelui Hussein al Iordaniei, care îi găzduiește în reședința lui de vacanță. Este pentru prima oară când Elena Ceaușescu pășește pe un iaht. Dintr-o dată, acest obiect de lux plutitor i se potrivește ca o mănușă. Cu ocazia unei plimbări pe plajă, după cină, ea începe să suspine: „Vreau acest iaht (…) Nu voi pleca de aici fără el”. Nicolae Ceaușescu găsește că e o idee seducătoare. De ce nu ar avea și el propriul iaht ancorat la țărmul Mării Negre? Ce mare putere comunistă ar fi România, dacă nu ar putea să-i ofere liderului ei un astfel de cadou? Dictatorul îl însărcinează imediat pe interpretul său cu o misiune de maximă importanță: să îl convingă pe regele Hussein să îi ofere iahtul. A doua zi, cuplul român primește un apel telefonic de la regele iordanian, vizibil jenat de insistențele Elenei: „Trebuie să înțelegeți că acest iaht este un cadou pe care l-am făcut fiicei mele Alya, prințesa Iordaniei”. Urmează un moment de tăcere. Ruptura diplomatică pare iminentă. O soluție conciliantă este găsită în ultima clipă: „Însă voi da ordin, imediat, să vi se aducă un iaht identic din Statele Unite. Vă propun ca numele său să fie «Prietenia»”, scrie Diane Ducret.
Au trecut zece ani de când soțul ei ocupă prima poziție în ierarhia Partidului Comunist Român. Dorințele Elenei Ceaușescu sunt de acum îndeplinite în mod sistematic. Chiar și cele mai nerezonabile dintre ele: „Să privim lucrurile în față”, declara cu multă siguranță în voce soția lui Ceașescu. „Astăzi, România este mai cunoscută în Occident decât Turnul Eiffel și mai respectată decât regina Angliei. Și toate acestea, grație Tovarășului și mie!”.
În timpul vizitelor diplomatice ale cuplului român, gazdele lor făceau absolut totul pentru a le satisface setea de cadouri. Elena voia să-și mărească garderoba? Copiii au nevoie de o nouă mașină sport? Nimic mai simplu! E suficient ca aceste cereri să fie transmise guvernului francez și celui german. Pentru că Elena și-a impus reguli de viață foarte stricte: se îmbracă doar cu haine franțuzești și conduce doar mașini germane. „Amintește-ți cum au reacționat nemții”, îi spunea Elena soțului ei, în fața generalului Pacepa, pe atunci consilierul personal al lui Ceaușescu și șeful Securității – „a fost suficient să pronunți cuvântul «mașină» într-o mică aluzie, iar toată lumea a început să ne ofere mașini. Câte am primit deja? Limuzina Mercedes 600 pentru Tovarășul, un Mercedes 450, un model coupé pentru Zoia și două automobile Audi pentru Nicu. Și o limuzină de aproape 10 metri pentru Tovarăș care poate fi un birou ambulant”, mai scrie Diane Ducret în eseul său.
Mussolini, la picioarele unei amante convertită la islamism
Cu ocazia unui discurs susținut în martie 1913, foarte originala Leda Rafanelli este foarte impresionată de carisma lui Benito Mussolini. Ea publică după aceea un articol în care îl descrie pe acesta drept „un socialist al timpurilor eroice. El simte încă, crede cu un elan plin de virilitate și de forță”. Concluzia ei: „Benito este un bărbat adevărat!”. Mussolini îi trimite o scrisoare de mulțumire, la care ea răspunde printr-o invitație. Politicianul acceptă, cu condiția ca acea întâlnire să rămână secretă. Se prezintă într-o ținută plină de distincție: redingotă, cizme lustruite și joben. Gazda lui, însă, este o femeie convertită la islamism, care a adoptat moda orientală și care poartă turban, brățări din argint și cercei din aur masiv. „Am petrecut trei ore delicioase. Ne place singurătatea. În timp ce dumneavoastră o căutați în Africa, eu o caut în mulțime, în viața tumultuoasă. Însă scopul nostru este identic. Când voi face o pauză, voi reveni să vă văd. Vom citi Nietzsche și Coranul”, scria Mussolini într-un bilet adresat muzei sale. Tânăra acceptă și în lunile următoare cei doi se revăd de mai multe ori, singuri, cu ocazia unor întâlniri în timpul cărora Mussolini va încerca să înfrângă rezistența „victimei” sale. Pentru a încerca să o convingă să-i devină amantă, politicianul italian va purta un costum complet de beduin, cu barbă, turban și colier de ambră. O va minți chiar și asupra stării sale civile, declarând că nu este căsătorit, pretinzând că se află în căutarea unei femei care „să îl inspire, să îl stimuleze, să îl sfătuiască și să îl contrazică dacă va comite erori”.
He Zizhen, „tigresa” lui Mao
„Fiu de porc, ou de țestoasă, secătură care se gândește doar la târfe! Te învăț eu minte, ca să nu mai vii aici să te culci cu această târfă burgheză! Mai 1937. He Zizhen e furioasă. Îl lovește pe „nemernic” cu tot ce îi vine la îndemână. Garda de corp a liderului chinez urmărește „spectacolul”, dintr-un colț al camerei. Nu este prima scenă de gelozie la care asistă. Mao protestează, susținând că a intrat doar pentru câteva secunde în camera alăturată, pentru a discuta puțin cu Lily. Zizhen nu îl crede. Nu-i mai suportă infidelitățile. S-a simțit flatată atunci când el a părăsit-o pe Yang Kaihui pentru ea. Dar să o înșele, tocmai pe ea, cu acea târfă de actriță, o comediană cu rochii îngrozitoare? Revărsându-și furia pe Lily Wu, o trage de păr și îi zgârie obrajii. Mao, impasibil, nu intervine. „Imperialisto! Toate astea s-au întâmplat din vina ta! Pleacă imediat!”, strigă He Zizhen către jurnalista americană Agnes Smadley, care a organizat întâlnirea dintre Mao și actriță. Zizhen o pălmuiește pe ziaristă, dar aceasta îi dă o replică pe măsură. Zizhen este „învinsă” și cade în genunchi. „Ce fel de bărbat ești tu? Și ce fel de comunist? Îi permiți unei împuțite de imperialiste să mă bată chiar sub ochii tăi!”, strigă Zizhen. Mao o privește și face un semn către garda sa de corp, indicându-i să o ajute să se ridice. Zizhen face o criză de nervi și este nevoie de trei gardieni pentru a fi escortată în altă încăpere. Mao îi urmează, cu capul plecat.
Eva Braun către Hitler: „Cățeaua ta e mare cât un vițel!”
Eva făcea întotdeauna doar ce dorea: continua să consume alcool, carne și să poarte machiaj. Cochetă, avea o pasiune pentru pantofi. Avea o garderobă imensă și își schimba ținutele de șase ori pe zi. Adora să meargă în Italia pentru a-și cumpăra rochii și pantofi la modă. Avea la dispoziție o coafeză care îi aranja părul de o manieră diferită în fiecare zi, în ciuda reproșurilor lui Hitler, care ura excentricitățile vestimentare și schimbările de orice fel. Într-o zi, Eva asculta în camera ei un disc american. Hitler intră și spune: „E drăguț ce asculți tu acolo”. Eva îi răspunde cu multă siguranță în voce: „Da, așa este. Mai ales că bunul tău prieten Goebbels tocmai a interzis acest disc în întregul Reich!”. Mutându-se cu Hitler în reședința acestuia din Berghof, Eva primește în sfârșit permisiunea de a avea un câine. A ales doi micuți terieri scoțieni: Stasi și Negus. Însă, mândrul câine-lup al lui Hitler, cățelușa Blondie, nu suportă prezența altor câini în casă. Din această cauză, Blondie este închisă pe termen nedefinit în camera lui Hitler, la ordinul expres al Evei Braun: „Cățeaua ta Blondie e mare cât un vițel!”. Vexat, Hitler refuză să se fotografieze alături de Eva și de cei doi cățeluși și îi interzice iubitei sale să mai facă astfel de fotografii. În săptămânile care au urmat, Hitler a avut însă de-a face cu voința de fier a Evei. A reușit însă să o împace cu o bijuterie foarte scumpă. Abia după câteva zile, Hitler a îndrăznit să o întrebe pe amanta sa cu o voce timidă: „Draga mea, îi dai voie sărăcuței de Blondie să iasă afară să se plimbe cu noi pentru o jumătate de oră?”.
Bokassa nu mai bea alcool, din ordinul viitoarei „împărătese”
După ce Bokassa s-a mutat în casa din Hardricourt a iubitei sale Catherine, fostul dictator centrafrican Jean-Bédel Bokkasa a dat dovadă de o mai mare suplețe ca de obicei, permițându-i acesteia să conducă Curtea regală. Este aceeași curte căreia dictatorul îi impunea veritabile dictate printr-o voce gravă și puternică. În Franța, însă, vocea lui Bokkasa a devenit mai puțin aspră, mai puțin amenințătoare – propriul său ginere a încercat să îl ucidă cu o grenadă în 1976. Catherine a știut să obțină avantaje din această situație și i-a impus numeroase restricții. Controlându-i activitățile și programul de lucru, cea care era supranumită „împărăteasa”, a decis să supravegheze și alimentația soțului ei. „De astăzi înainte, te voi pune la regim. Vei bea apă”, spunea Catherine. Însă Bokkasa era un bun actor. Pentru o picătură de vin, era capabil de toate prefăcătoriile din lume. S-a prefăcut că acceptă decizia soției sale, însă cu o seară înainte de o ceremonie oficială, s-a îmbătat îngrozitor de tare, fiind descoperit de soția lui, dormind pe jos, alături de o sticlă de Chivas. Fără să ezite, Catherine a luat sticla de Chivas – băutura preferată a soțului ei, de care acesta nu se despărțea niciodată, nici chiar cu ocazia reuniunilor diplomatice – și a golit-o în chiuvetă. „Un viitor împărat nu trebuie să se îmbete”, a spus ea.
