În weekendul următor se desfăşoară ultima etapă de dinaintea vacanţei de iarnă din Superliga. Vorbim de zilele de 20 şi 21 decembrie, urmând ca pe 17 şi 18 ianuarie să aibă loc prima etapă din noul an. După cum se poate constata fără vreun efort, întreruperea competiţiei este mai mică de o lună, ceea ce pentru cei care am apucat şi vremurile de demult, părea de neimaginat acum vreo 50 de ani. În fotbalul pe care îl jucam şi eu în anii ’70, campionatul (indiferent de nivel – diviziile de la A până la judeţeană, sau de vârstă – campionatele de juniori sau de tineret-rezerve) se oprea fix la jumătatea numărului de etape programate, ceea ce însemna că a luat sfârşit turul. Returul începea hăt spre primăvară şi avea, evident, tot atâtea etape. Din moment ce în competiţii erau înscrise fie 16, fie 18 echipe, e clar că se jucau în total 30 sau 34 de etape. Asta înseamnă că turul era gata pe la sfârşit de noiembrie, urma o vacanţă de vreo 3-4 luni, iar pe la început de martie, când dădea colţul ierbii, se reluau campionatele.
În tot acest interval, fotbaliştii aveau timp de odihnă, aveau timp şi să se îngraşe şi să slăbească la loc, ba şi să facă nişte cantonamente lungi, la munte de regulă, pentru „oxigenarea plămânilor”.
Odată cu trecerea vremii, s-a schimbat şi strategia de reintrare în formă, din moment ce acum pauza este de nici măcar o lună. Această prelungire aproape inumană a lungimii competiţiilor a anulat cantonamentele de iarnă, înlocuindu-le cu nişte meciuri amicale în care se intră direct, fără pregătirea fizică de altădată. A crescut, în mod logic, numărul accidentarilor, dar şi gravitatea acestora. Ar fi multe de dezbătut.
Iată însă că extinderea asta a lovit şi fotbalul internaţional, astfel încât ceea ce era cândva „Cupa Intercontinentală” disputata într-un singur meci de Europa contra America de Sud prin câştigătoarele Cupei Campionilor din cele două continente, acum e un turneu în sine, cu nu mai ştiu câte echipe. În anii ’80, Ceauşescu limitase programul TV la 2 sau 3 ore, aşa că nici gând să mai vedem Cupa Intercontinentală. Aseară, s-a disputat finala acestei competiţii, între PSG şi Flamengo. În România anului 2025, nicio televiziune nu s-a învrednicit să preia meciul. Cred că Ceauşescu învie din când în când. Dar dacă nu, atunci e vorba de nesimţire fără frontiere.
