Pufoaica de vară

Ceaușescu a fost unul, iar revoluționarii atât de mulți…



Că tot se suflă acuși în cele 22 de lumânări festive pentru aniversarea căderii vechii orânduiri, zic și io vreo două vorbe. Ca unul care am scris o carte inspirată de comunism, recunosc că fapta mea e o formă de nostalgie. Dar nu o nostalgie după societatea în sine, de a cărei prăbușire dau fericit din coadă, ci după compania în care mă aflam atunci. E un paradox: în lumea aia cenușie, oamenii erau mai profunzi, mai inteligenți și mai strălucitori.
Să ne gândim doar la studenții care formau o elită de care conducerea țării se temea, nu ca acum, când învățământul superior a devenit un sport de masă, accesibil oricărui prost, și sperie doar discotecile. Apropo: acum 25 de ani, treceam prin complexul studențesc „Titu Maiorescu” din Iași – complexul „Pușkin”, cum îi zicea pe atunci – și auzeam muzică de Pink Floyd, Deep Purple, în cel mai rău caz de Barry White evadând pe geamul camerelor de cămin. Acum, trec prin același loc și ascult producții de genul „Sunt un bărbat, cel mai luxos” ori „Picioarele epilate sunt ca sarea în bucate”. Cum vine asta, adică picioarele respective sunt nițel sărate?
Apoi, lumea în care – vorba vine – mă învârt: a artiștilor, a scriitorilor în special. Cei mai mulți proprietari de condei de azi sunt slugarnici față de reprezentanții mici și mari ai puterii politice și economice. Să ne gândim numai la președintele țării, care deține un harem întreg de artiști, pe lângă haremul firesc, de doamne și domnișoare. Știm cu toții: ca orice curve, ei o fac pentru parale și alte avantaje, dar la unii, chiar că nu mă așteptam.
Se vorbește aiurea în această perioadă despre demonstrația anticeaușistă, care cică ar fi avut loc la Iași, pe 14 decembrie 1989, dând o pildă populației din Capitală. Printre ei și câțiva așa-ziși scriitori.
Când văd ce lingușitori ai puterii mici și mari au devenit cei mai mulți dintre „răzvrătiții” de acolo, mă umflă râsul. Dar ce mai contează: bine că și-au băgat la teșcherea drepturile de revoluționari. Fiindcă ăștia și la impozitele care ne cocoșează pe toți au alese scutiri și înlesniri.