Ceauș-escu, Ili-escu, Constantin-escu, Băs-escu… Urmează Diacon-escu ?



Mă gândeam că Dan Diaconescu e destul de ușor de contracarat pe piața politică de șalăii care mai cunosc din ce cărămizi e construită averea sa colosală. O avere imposibil de realizat, logic vorbind, numai de pe urma unui post de televiziune, situat la pragul cel mai de jos al prostului gust și al inteligenței umane, chiar animale.
Se pare însă că Diaconescu beneficiază de niște susținere de la unul și de la altul cu potență și influență, altfel nu văd cum se face că rămâne copăcel și demn de luat în considerare din punctul de vedere electoral. Oricum, un președinte cu numele Diaconescu pare mult mai credibil pentru viitorul mandat românesc, decât unul pe nume Ungureanu, fiindcă s-ar înscrie pe linia antecesorilor prezidențiali terminați cu toții în „escu”: Ceauș-escu, Ili-escu, Constantin-escu, Băs-escu… Logic, după acest criteriu demn de luat în seamă, ar urma la rând Diaconescu.
L-am văzut așadar pe viitorul (?) președinte Dan Diaconescu răspunzând unor întrebări venite dinspre mulțimea de admiratori și de gură-cască din orașele pe unde își tot face campanie.
Un tip – pus probabil de el, că prea vorbea articulat și părea cu lecția învățată – îl întreba ce garanție există că, odată ajuns la butoiul cu mierea puterii, nu va face și el exact ce au făcut cei de dinaintea lui, adică își va băga mîna pân’ la umăr. Diaconescu a zâmbit schimonindu-și gura lui urâțică și a cârmit-o elegant, răspunzând că el și trupa lui au deja averi considerabile, și deci ce nevoie să mai aibă de un surplus, că doar le ajunge.
Răspunsul e în afara psihologiei omenești, deci nu oferă nici cea mai mică garanție. Se știe că oamenii cei mai lacomi nu sunt sărăntocii, ci bogătanii. Aceștia, cu cât au mai mult, cu atâta vor și mai mult. Au zece milioane de euro în bancă și la saltea ? Vor 50. Au cinci apartamente în cinci capitale ale lumii ? Vor 25. Au avion particular ? Vor rachetă spațială.
Dar cine să-i toarne în față toate astea ? Avantajul electoratului românesc stă în ușurința cu care poate fi manipulat.
Acest text este un pamflet și trebuie tratat ca atare.