Ceața persistă…

În mod aproape miraculos, nici măcar unul dintremeciurile de prima ligă de la noi nu a fost întrerupt, suspendat sau amânat din cauza ceții sau a altor fenomene meteo, timp în care în Marea Britanie, în Olanda și Germania (chiar pe Olimpicul din Munchen, Bayern n-a putut disputa un meci, pe la jumătatea lunii trecute) și ceața, dar mai ales furtunile alea sălbatice, desfășurate practic încontinuu, de pe la sfârșitul lui octombrie încoace, au creat nenumărate probleme. Noi, „înțelegători” (adică blegi!) cum suntem, jucăm și pe noroi de-o palmă, și pe gheață (vă amintiți meciul ăla al lui Sepsi, de acum câțiva ani, când nimeni nu se ținea pe picioare, dar care s-a „jucat” preț de 90 de minute, caîn filmele cu tâmpiți!) și pe ceață, că doar n-o să se obosească vreun for competent să dicteze rejucarea! La ceilalți, deja s-au disputat meciurile amânate, adică în orice pauză de 3-4 zile, se și programează meciul restant, că n-are nimeni timp de prostii. Cum ziceam, până acum, în această iarnă, noi n-am avut probleme, cu ajutorul Domnului și al… buletinului meteo! Să sperăm ca primăvara Bobotezei se va prelungi. Dar ceațătot este. Desigur, la figurat: e vorba despre ceața cu care suntem împroșcați tocmai atunci când ne-am dori nițica limpezire. Cazul cel mai nenorocit este, desigur, cel al Simonei Halep. Nimeni, nici de partea asta, nici de cea a presupușilor „dușmani” (manea în toată regula, nu!?) nu risipește nici un pic ceața, nu lasămăcar o dâră de senin. Tot nu știm ce și cât a luat (dacă a luat) Simona, cine și în ce condiții a servit-o cu „doctoria” miraculoasă, dacă a fost accident sau premeditare, dacă a avut habar că risca ingurgitând ceva ce nu e voie. Dacă Mouratoglou a știut că e un medicament interzis sau doar „alterat”, dacă el a ordonat sau stafful lui, dacă și-a băgat coada și nevastă-sa, posibil „tradusă” de soț cu „clienta” etc. Tot n-am aflat de ce mă-sa a durat un an până la a se fi dat sentința, dar nici de ce s-a mai dus aproape încă jum’ate până la verdictul TAS… care nici acum nu avem habar când se va produce. Uneori suntem supărați noi pe noi, fiindcă cică judecăm după sentimente, nu după probe. Păi dacă probele sunt sub dosurile tuturor nesimțiților implicați, care ne ignoră total și ne îneacă în ceață, după ce naiba să judecăm!?