Ceasul din turnul Bisericii Sf. Nepomuk

Înainte de dobândirea autonomiei provinciale ca “țară de sine stătătoare a Coroanei de Habsburg”, Bucovina, aflată încă sub administrație galițiană, începea să-și contureze treptat profilul de ținut cu alură europeană.
Stimularea și încurajarea de către autoritățile habsburgice a colonizării Bucovinei cu străini din imperiu, funcționari, militari, negustori și meseriași, care s-au stabilit în localitățile mai importante, au adus odată cu creșterea populației și înviorarea economiei și semne vizibile de civilizație europeană.
Un ceas de mari dimensiuni cu destinație publică
În primele decenii ale sec. al XIX-lea, Suceava era dominată doar de turnurile câtorva biserici medievale, singura siluetă specifică epocii moderne fiind cea a bisericii catolice Sf. Nepomuk, construită între anii 1832-1836.
Ridicarea acestei biserici și instalarea în turn a unui ceas de mari dimensiuni cu destinație publică a constituit, cu siguranță, un eveniment pentru locuitorii Sucevei.
Dacă ne gândim că la vremea aceea (și încă un deceniu mai târziu, după cum aflăm din scrierile lui Ion Grămadă) târgoveții umblau încă îmbrăcați după moda din orient (armenii “din partea târgului dinspre asfințit și miezul nopții” mai păstrau încă “vechiul port al ișlicelor mari cât o baniță”, “se îmbrăcau cu giubea și anteriu și se încălțau cu târlici”, iar armencele “mai țineau în modă neîndămânosul crinolin, ce-nfoia rochia ca o turlă de biserică”), românii, “cu locuință în vatra târgului”, se îmbrăcau asemănător (“afară de ișlice”), iar evreii “îmbrăcau caftane lungi, iarmurcă de mătase și pălărie de catifea, iar în picioare pantaloni strâmți, până la genunchi, și colțuni albi”, în timp ce fetele “purtau cordele cusute cu fir de aur și de argint, cațaveică cu blană, iar pe cap, de la tâmple-n sus, aveau niște coarne de argint, groase de un deget și lungi de o șchioapă”, ne putem închipui care era „tabloul” acelor vremuri.
Un „orologiu de turn de cea mai mare clasă”
În lumea aceea încă nedecupată total din “carpeta” orientală, ceasul din turnul bisericii catolice era un semn de aliniere la civilizația europeană.
Arhivele urbei păstrează chitanța dată de fabricantul de ceasuri Wilhelm Stiehl din Viena Primăriei Orașului Suceava, chitanță (în limba germană) referitoare la primirea sumei de 100 de florini pentru confecționarea unui orologiu de turn, 1837 iunie 5, Viena.
Iată, în traducere, reproducerea documentului:
“Chitanță – Despre 100 de florini monedă convențională, adică una sută guldeni, în monedă convențională, pe care eu, subsemnatul, i-am primit peșin și corect de la onorabilul domn primar Winiarski, prin casa de comerț Mathias & Beck drept bani pentru fabricarea unui orologiu de turn, de cea mai mare clasă, cu mecanismul roților de alamă, după ce, la 10 octombrie 1836, Primăria Orașului Suceava a trimis antecalculația cheltuielilor, cu întărirea observației că eu mă fac legat cu aceasta pentru fabricarea unui bun și solid orologiu de turn, cel mai târziu până la 15 iulie 1837 și pentru a cărui soliditate și bunătate garantez. Viena, la 5 iunie 1837. Aceasta este 100 florini monedă convențională – Wilhelm Stiehl, cezaro-crăiesc fabricant privat de orologii de turn, Johann Promen m.p., ca martor, Benjamin Todeimer, fabricant de obiecte de piele, ca martor”. (Suceava, fond Primăria Orașului, dosar 13/1833, f. 5.)
Instalat în turnul bisericii (după unele date în anul 1841, după altele în anul 1846), ceasul, cu cadrane pe toate cele patru fațete ale turnului, continuă să arate ora exactă și astăzi.