CEAHOR. Satul de pe malul stâng al Dereluiului, în hotarul Cosminului și al Molodiei (vechiul Cosmin), împreună cu care două sate, de altfel, alcătuia un singur sat, a fost, de-a lungul veacurilor, încă o proprietate a Mănăstirii Putna, începând cu anul 1488.
În 1775, Ceahor, împreună cu Mologhia și cu Cozmin, de pe malul drept al Dereluiului, avea, conform recensământului lui von Spleny, 2 popi, 133 țărani, 1 umblător, 1 arnăut și 1 baran (deci, un agent fiscal pedestru. Daniel Werenka dă, pentru anul 1774, 172 familii numai în Ceahor și 170 familii în 1784.
În 1843, biserica Sfintei Treimi din Ceahor, înălțată în 1786, cu 1.235 enoriași, avea vacant postul de paroh. În 1876, paroh era Artemie Berariu, care păstorea peste 1.858 de suflete, în același an începând construcția bisericii Sfântul Dimitrie, care va fi finalizată în 1884. Pe Artemie Berariu, născut în 1834, preot din 1862, paroh din 1865, protopop din 1880, cancelar sinodal între anii 1884-1891, tatăl poetului și dramaturgului Constantin Berariu, îl regăsim paroh în Ceahor și în 1907, când preot cooperator era Alexandru Berariu, născut în 1868, preot din 1904, iar cantor, din 1880, George Nastasi, lector la Facultatea de Teologie din Cernăuți, din 1884.
O școală cu 6 clase funcționa, în Ceahor, din toamna anului 1837[1].
În ianuarie 1888, primarul comunal din Mologhia trimisese la Ceahor, „chiar în zi sfântă de ajunul Bobotezei, pe Ivanițchi, cu doi deputați, ca să ia zălog de la oamenii care au pământuri pe hotarul Mologiei pentru bir. Ivanițchi, deci, cu oamenii săi, intra pe în case, apuca ce năpădea de pe grinzi, din straiele și podoabele creștinilor și le ducea la dânsul… Și asta nu-i prima întâmplare. Sechestrătorii au năvălit asupra creștinilor în Ceahor chiar și în ziua Adormirii Maicei Domnului, în 1887, de i-au necăjit”[2].
În 1890, comuna Ceahor avea 2.070 locuitori. Paroh era Artemie Berariu, învățător – Alexie Cicaleac, iar cantor bisericesc – George Nastasi. Primar al comunei era Iacov Rusnac.
O colectă publică pentru Societatea „Școala Română”, făcută, în 1893, în Ceahor, de protopresbiterul din Ceahor, Artemiu Berariu, cuprinde următoarele nume de localnici: Alexandru Paulovici, Vasile Rotariu, Michail Dimitrovici, Michail Casian, Ioan Chmara (se citește Hmara), Iordachi Rotariu, Teodor Ștefureac, Vasile Negruț, Constantin Cilievici, Aftanas Morariu, Grigori Zahariuc, Ilie Ciornei, Samuil Ciornei, Constantin Zahariuc, Zoe Pridie, Nicolae Dimitrovici și Teodor Costaș[3].
O altă colectă publică pentru Internatul de băieți români din Cernăuți, în decembrie 1897, menționează, în Ceahor, următorii localnici: preotul Artemie Berariu, profesorul I. Achner, Ion Pridie, Ioan alui Ștefan Vorosciuc, Petru Pridie, Mihai Macovei, George Dimitrovici, Ion Rotar, Dimitrie Repciuc, Maria lui Nicolai Ciornei, Ioan Ciornei, Ioan Danileicu, Teodor Suprovici, Mihai Hretiusiac, Mihai Poștariu, George Pliundra, Dimitrie Hudema, George Pridie, Georgev Danileicu, Teodor Zahariuc, George Țigănaș, George Cobliuc, Petre Cobliuc, Nicolai Paulovici, Nicolai Chmara, George Vorosciuc, Ion Lupanciuc, Alexandru Ungurean, Constantin Hrețiustac, Eugen Ștefureac, Ioan Morariu, Ioan alui Teodor Hudema, Dimitrie Poștar, Alexa Balan, George Poștar, Alexe Zahariuc, Ioan Pliundra, Alexa Repciuc, Vasile alui Alexa Dimitrovici, Dumitru Morariu, Vasile alui Constantin Andoni, Nicolai Rusnac, Ștefan Zaharciuc, George Cilievici, Neculai Andoni, secretarul Oberhoffner, M. Șlosser, M. Hellenberg, Abraham Auslander, Petre Cobliuc, Maria Sauciuc și Ana Slușanschi[4].
Banca populară raiffeisiană din Ceahor a fost înființată, în 17 august 1902, „în casa nr. 198”, sub președinția lui Ioan Virozub și sub direcțiunea parohului Artemie Berariu. Vicepreședinte era Nicolai Poștariu, în comitetul de direcție activând Alexie Repciuc și vistiernicul Vasile Slușanschi.
Adunând „cântece populare românești din Bucovina”, care aveau să vadă lumina tiparului sub semnătura nemeritată a lui Mattias Friedwagner[5], în 1940, Alexandru Voevidca a cules folclor și de la Zoița Pridi (70 ani în 1909), Andrii Pridi (49 ani în 1909), Veronica Semeniuc (20 ani în 1909) și Magdalina Pridi (22 ani în 1909) din Ceahor.
În 1910, trei sferturi din populația comunei încă o mai formau românii.
[1] SCHEMATISMUS DER BUKOWINAER, Czernowitz, 1843 p. 14, 1876 p. 23, 1907 p. 49
[2] REVISTA POLITICĂ, Anul III, nr. 2, 1 februarie 1888, p. 2
[3] GAZETA BUCOVINEI, Nr. 12/1893, p. 3
[4] DEȘTEPTAREA, Nr. 4/1898, p. 30
[5] MATTHIAS FRIEDWAGNER, Rumanische Volkslieder aus der Bukowina, Konrad Triltsch Verlag Wurzburg, 1940