Puțini știu că cea mai veche biserică de lemn din România și se pare chiar din Europa se află la Putna. Din păcate monumentul istoric se află într-o stare avansată de degradare, orice întârziere în restaurarea și consolidarea lui putându-i fi fatală.
Biserica a fost ridicată de Dragoș Vodă la Volovăț, prin anul 1346, însă a fost strămutată de Ștefan cel Mare la Putna 122 de ani mai târziu, scopul fiind acela de a servi ca lăcaș de închinare pentru comunitatea monahală ce luase ființă aici în timpul zidirii măreței Mănăstiri. Cu siguranță mult mai puțini știu că biserica monument moare încet, dar sigur, ignorată de către cei cărora le revine responsabilitatea pentru restaurarea și conservarea ei. “Biserica veche a Putnei”, cum este ea cunoscută, situată lângă Mănăstirea Putna, la marginea cimitirului din localitate, se află într-o avansată stare de degradare. Atacată de carii, șubrezită de apariția mucegaiurilor și a infiltrațiilor, plină de fisuri și găuri, biserica monument stă să cadă.
– Singura donație pentru restaurarea monumentului fost făcută de prințul Charles
O voce disperată plânge starea în care a ajuns “bijuteria de lemn” de la Putna, lansând semnale S.O.S. în toate direcțiile. Este cea a muzeografului Erica Croitoru, soția preotului paroh din localitate, în administrarea căruia se află monumentul. “Am făcut nenumărate demersuri și memorii pentru obținerea de fonduri și salvarea bisericii însă fără succes”, a spus Erica Croitoru. Ea a adăugat că singura donație pentru biserica veche de lemn a fost făcută de prințul Charles în anul 2003, când a lăsat un plic cu 500.000 de lei. La finele anului trecut de la Direcția pentru Cultură și Culte de la Suceava primea următorul răspuns: “…..situația Bisericii din Putna ne este cunoscută din 1995, când a fost inclusă pe lista de priorități de conservare-restaurare înaintată Ministerului Culturii – Centrul pentru Administrarea și Protecția Patrimoniului Culturii, instituție ce finanța lucrările respective la acea dată. Pentru a putea fi introdusă lucrarea în Planul Național de Restaurare era necesară întocmirea unei Expertize tehnice care să ateste starea de degradare și să propună soluții de restaurare acceptate prin aviz de Comisia Națională a Monumentelor Istorice. Urma ca ulterior să se întocmească documentația de restaurare care avea să se pună în aplicare prin intermediul unui agent economic agreat de Ministerul Culturii. Până la această dată nu au fost îndeplinite aceste condiții, dar procedura se poate pune în aplicare oricând”. Hârtia semnată de șeful instituției sucevene de cultură, Aurel Buzincu, și de referentul de specialitate Viorel Blănaru, atrăgea atenția asupra faptului că autoritățile locale au obligația alocării de fonduri pentru protejarea monumentelor istorice clasate și în același timp îndemna la parafarea unui parteneriat public privat pentru salvarea bisericii. “Am început releveul, însă nu l-am finalizat deoarece ne trebuie 200 de milioane de lei pentru plata acestuia”, a spus Croitoru. Inimosul muzeograf a ținut să menționeze totuși că Primăria Putna se preocupă de soarta monumentului și că recent autoritățile locale au promovat la Ministerul Culturii un proiect în valoare de 2,5 miliarde de lei vechi care prevede restaurarea catapetesmei. Erica Croitoru a mai adăugat că de doi ani se mai confruntă cu o problemă, și anume existența unui jder în interiorul bisericii care ar putea distruge obiectele de patrimoniu aflate acolo.
– Buzincu: “Monumentul de la Putna este băgat în seamă, dar din păcate băgatul în seamă nu aduce și bani”
Directorul Direcției pentru Cultură și Culte Suceava, Aurel Buzincu, recunoaște că “biserica veche a Putnei” este “un obiectiv de patrimoniu extrem de valoros și de interesant” care, spune el, este băgat în seamă. “Din păcate băgatul în seamă nu aduce și bani”, a completat șeful de la cultură. El a menționat că biserica de lemn de la Putna se află de ani buni în atenția Ministerului Culturii, însă deocamdată ceea ce se poate face pentru ea este o promovare insistentă în speranța găsirii unor surse de finanțare private. “În orice caz biserica trebuie restaurată în ansamblu, toată. O restaurare parțială nu înseamnă nimic. Ea are nevoie de specialiști care să constate suferințele construcției, are nevoie de specialiști care să facă deviz, care să proiecteze restaurarea și are nevoie cu siguranță de sume mari de bani. Intenții, planuri, griji există”, a a mai spus Buzincu. La rândul său, Viorel Blănaru, referent de specialitate în cadrul instituției conduse de Buzincu, estimează că restaurarea-conservarea bisericii de lemn de la Putna s-ar cifra la aproximativ 15 miliarde de lei vechi, din care 15% ar reprezenta costurile realizării documentației pentru restaurare. Blănaru explică de ce biserica monument nu a primit bani de la Ministerul Culturii pentru restaurare. “Problema nu este numai a bisericii de la Putna, ci a tuturor bisericilor de lemn din Bucovina care sunt în număr de 47. Toate sunt eclipsate de marile mănăstiri UNESCO. În momentul când ai 7 mănăstiri UNESCO din cele 8 din toată țara toată grija se duce pe ele. Ea este inclusă în Planul Național de Restaurare, dar de la Ministerul Culturii ni s-a spus așa: uite, am niște bani, alege între Probota și biserica de lemn, alege între Pătrăuți și biserica asta de lemn, alege între Arbore și biserica asta de lemn”, a spus Blănaru. În opinia lui biserica ar trebui mutată din locul în care se află în prezent deoarece structura sa este afectată de infiltrațiile apei care se scurge de pe versantul din apropiere. “Cel mai simplu ar fi dacă s-ar putea crea un clopot din sticlă peste ea și apoi în acel interior să începi să lucrezi în timp, în ani”, a mai spus Blănaru.
– Rabiniuc: “Este o nedreptate situația în care se află biserica veche de lemn de la Putna”
Arhitectul șef al județului, Constantin Rabiniuc, consideră “o nedreptate” situația în care se află biserica veche de lemn de la Putna. Ca și șefii de la cultură Rabiniuc opinează că biserica a rămas în umbră din cauza mănăstirilor pictate care i-a luat fața. Totuși, a spus arhitectul șef, ea este vizitată îndeosebi de turiștii străini care au descoperit-o în materialele documentare. “Biserica trebuie desfăcută bucată cu bucată, inventariată bucată cu bucată și asta presupune ca fiecare porțiune să fie analizată la laborator din punct de vedere chimic, biologic. Este o muncă foarte migăloasă pe termen lung”, a precizat Rabiniuc. El apreciză că pentru salvarea bisericii ar merita să se constituie o fundație care să adune fondurile necesare restaurării-conservării.
– Istoric
Primul care a vorbit de biserica veche de lemn de la Putna a fost cronicarul Miron Costin în “Letopisețul Țării Moldovei”. Datarea bisericii a fost făcută prin metoda dendrocronologică la Laboratorul din Lund – Suedia. În noiembrie 2002 specialistul suedez Hans Linderson împreună cu arhitectul Alexandru Baboș au prelevat 16 probe din diferite părți vechi ale structurii bisericii care au fost analizate în primăvara lui 2003. Din cele 16 probe au fost datate 12, toate fiind din stejar. Probele indică tăierea arborilor între anii 1345-1346. Linderson și Baboș au semnat lucrarea “Mănăstirea veche de lemn a Putnei în arhitectura medievală românească”. Rezultatul studiului celor doi pun în evidență valoarea documentară deosebită a bisericii de lemn de la Putna pentru istoria arhitecturii de pe cuprinsul României și mult dincolo de granițele ei. Trebuie spus că biserica este sub formă de navă dreptunghiulară cu părțile de la est la vest poligonale cu trei laturi. În 1778 Vartolomei Măzăreanu repară biserica, adăugând cele două abside laterale și pridvorul. În stil basilical, dominant în secolul XIV, biserica este construită din bârne de stejar cioplite și îmbinate în stilul caselor țărănești din zonă în tehnica numită “în căței”. Are o boltă cilindrică peste întreg spațiul interior, lipsită de turlă cu acoperiș în patru ape. Lungimea este de 11,5 m plus 4 m pridvorul, cu o lățime de 4 m la streașină și lățimea de 4,5 metri. Ferestrele sunt în număr de 12, dintre care cele două de la altar sunt originale. Acoperișul este din șindrilă în solzi de pește înalt de 5 metri cu două cruci de fier împodobite cu raze. De-a lungul timpului biserica a suferit mai multe restaurări, dintre care două radicale, una în 1778 și a doua în 1871, când s-au înlocuit bârne din pereți și de la acoperiș care erau putrede sau mâncate de carii. Ultima restaurare a avut loc în 1938, când s-a șindrilit acoperișul. Până în 1876 biserica a servit ca schit monahal aparținând mănăstirii Putna, iar mai târziu aici făceau practica candidații la preoție. A fost declarată biserică parohială, dar la altarul ei au slujit ieromonahii din mănăstire.
