Ana Lazăr, decana de vârstă a județului Suceava, s-a stins din viață, la finele săptămânii trecute, la vârsta de 106 ani. Ar fi împlinit 107 în luna decembrie, dacă inima sa slăbită nu ar fi cedat.
Înmormântarea a avut loc luni, 24 iulie, la Cimitirul Pacea, fiindu-i alături pe ultimul drum cunoștințe, colegi din cadrul Căminului de bătrâni al Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților, precum și o parte dintre angajații unității, care o cunosc de mai bine de 20 de ani.
Maria Flora, de la Căminul de bătrâni, acolo unde Ana Lazăr locuia încă din anul 1996, povestește despre aceasta că „a umblat pe picioare până seara, a fost activă și cu o minte lucidă. Nu a suferit, nu ne-a dat semne că ne va părăsi până dimineață. Probabil inima i-a mai slăbit, asta e când e să se termine ața din ghem. Avea 106 ani și 7 luni”.
Născută în 1910
Născută în Bălți, Basarabia, în anul 1910, prof. Ana Lazăr și-a început cariera didactică în anul 1932, la Piscu, Galați.
A fost martoră la evenimentele care au marcat istoria României, a fost contemporană cu cele două războaie mondiale, ba chiar și cu Marea Unire de la 1918.
În anul 1966 a ieșit la pensie, însă a continuat să activeze la catedră. În 1969 s-a mutat la Suceava, unde a predat la Școala Gimnazială Nr. 1 până în 1980.
„La început mi s-a propus să predau în oraș, dar eu nu am vrut. Mie mi-a plăcut la țară, cu elevii de la țară”, povestea învățătoarea în urmă cu câțiva ani.
Despre începuturile sale în învățământ, aceasta spunea: „Prin anii ’30 era lipsă mare de cadre didactice, nu erau profesori să predea corect, mai ales limba română. La clasă, era cu totul altfel – elevii aveau uniformă, erau liniștiți, cuminți, mergeau duminică de duminică la biserică, iar la începutul lecției spuneau o rugăciune. Era ordine pentru că școlarii erau motivați pentru a intra în Strejărie. Eu dimineața mergeam la lecții, iar seara făceam cursuri de alfabetizare. Trebuia să mergem noi după ei unde stăteau. Au fost vremuri grele”. Pe profesorii din ziua de azi, învățătoarea îi sfătuia să susțină elevii care au o anumită înclinație, „mai ales pe cei din mediul rural, de acolo am ridicat mulți oameni mari”.
Înainte de a se muta la cămin, obună bucată de vreme și-a dus viața într-un apartament de pe strada Mitropoliei, apoi l-a vândut pentru a-și ajuta fiul să-și construiască o casă în centrul orașului.
Pe perioada șederii la cămin, s-a îngrijit permanent de grădina de trandafiri din curtea azilului, iar timpul liber l-a valorificat citind, ascultând radio și răsfoind ziarele.
