Cea mai proastă glumă a Universului

În lumea asta e foarte multă nedreptate și cel care a promis acum vreo două mii și ceva de ani că va veni clipa judecății ar trebui să-și respecte cuvântul cât mai grabnic. Altfel nu sunt sigur că va mai găsi aleși care să poarte aripi sau care să trăiască nu știu câte mii de ani într-un neverosimil rai pe pământ.
Nu vreau să o fac pe filozoful, dar nu pot să nu observ în jurul meu, în viața de zi cu zi, în practica medicală, multe aspecte care dau măsura celor spuse mai sus.
Lupta pentru supraviețuire ar fi trebuit să dispară odată cu formarea societății moderne, corect? Adică, de ce dracu’se mai fac descoperiri revoluționare în toate domeniile dacă poate beneficia de ele doar un procent infim din omenire? De ce naiba, de la înălțimea unor catedrale impunătoare sau din mașini de lux extrem de scumpe, mulți din cei care ar trebui să fie responsabili de păstorirea turmei, de propovăduirea iubirii aproapelui, de caritate și grijă, se ocupă doar de afacerile și burțile sfințiilor lor? De ce există secție de oncologie pediatrică? Copiii ăia s-au născut cu boli incurabile, nu prin voia lor, ci prin „bunăvoința” celui care nu a coborât de prea mult timp să mai vindece bolnavi. De ce unii nu au ce mânca, iar alții cumpără insule, companii, clădesc imperii financiare? Pentru ce? Că doar atunci când vor da colțul, tot reci vor fi, de la același infarct, cancer, accident cerebral sau alte chestii din astea drăguțe ce vin dimpreună cu bătrânețile. De ce mor ființe umane atunci când nu au bani să plătească cine știe ce operație? De ce s-a lăsat Iisus omorât? Nu a rezolvat nimic. În zilele noastre, operațiunea Răstignirea ar fi strâns câteva sute de mii de vizualizări pe YouTube, câteva mii de like-uri pe Facebook, un talk-show, două cu popi pe la canale de nișă și cam atât. Poate cel mult un imprimeu pe un tricou purtat de cocalari, că, nah, e cool să fii în ton cu știrile. De ce mor mame la naștere și mai ales de ce există mame care își îngroapă copiii? De ce un animal căruia i-ai dat de mâncare te ține minte toată viața, dar un om care după ce și-a văzut sacii în căruță, nici nu mai știe cum te cheamă?
Hei, tipule care stai printre nori, înconjurat de îngeri luați de pe pământ, mai vino naibii și aici, jos, să vezi ce creație deosebită ai!
Nimic nu e corect pe lumea asta. Rasa umană s-a născut cu infernul în oase. Cred că asta rumega Mântuitorul atunci când piroanele își făceau loc printre tendoanele sale, iar cuvintele celebre „Eli, Eli” au avut caracterul unui strigăt de resemnare. Cât de degenerată să fie o rasă, dacă până și Creatorului i-a provocat așa o reacție?
În fine, peste tot noianul ăsta de gânduri, mă întâlnesc astăzi în fața dispensarului cu o bătrână. Îmi întinde bilețelul pe care era trecută programarea și îmi spune:
– Nu mai intru pentru că nu iau rețeta. Nu am bani, vă rog să nu mă certați. Nu îmi mai pot permite medicamente. Mai am o cutie, care trebuie să-mi ajungă două luni. Mai iau, mai nu iau. Cu jumate de pastilă, o dată la câteva zile, pot sta două luni. Am venit să vă spun, să nu vă supărați.
M-am uitat la fața ei arsă de soarele nemilos din câmp, la mâinile ei crăpate de muncă, la părul ei alb împletit în două cozi lipite de cap, la cămașa de in pe care a îmbrăcat-o din respect față de mine, la traista ei goală, lucrată manual în zilele lungi de iarnă. Nu am putut însă să mă uit în ochii ei, așa că am tras din țigară, sperând să o fac să creadă că am ochii umezi din cauza fumului. Știu că e cardiacă și, fără tratament, nu trăiește două luni. N-am stat cu mâinile în buzunare. Am făcut rost de medicamente pentru ea.
Morții mă-sii de treabă!!! Unii mor pentru că nu au bani, iar alții plimbă pipițe sifilitice prin bmw-uri că, deh, își permit penicilina pe urmă.
Sper, trebuie să fie ceva după moartea fizică. Dacă nu e, atunci viața asta e cea mai proastă glumă a Universului.