Cea mai înaltă distincție în Biserica Ortodoxă Română

Crucea Patriarhală a fost instituită de către patriarhul Miron Cristea și înscrisă ca însemn heraldic special în Stema Patriarhiei Române, aprobată prin Legea nr. 70, votată în Senatul României la 28 martie 1928, în Adunarea Deputaților la 6 aprilie 1928 și promulgată prin Decretul Regal nr. 1.148 din 25 aprilie 1928, publicat în „Monitorul oficial”, Partea I, nr. 96 din 3 mai 1928.
Această cruce specială – Crucea Patriarhală – înscrisă în Stema Patriarhiei este și parte a însemnelor acordate de Patriarh arhiereilor din Biserica Ortodoxă Română: cruce și engolpion, fiind formată dintr-o cruce greacă, având cele patru brațe egale, de culoare aurie. La jumătatea celor patru brațe ale primei cruci se formează încă o cruce, în total patru cruci cu brațe egale, de mărime mijlocie. La capetele exterioare ale celor patru cruci mijlocii se formează alte 12 cruci mai mici, cu brațe egale, numărul total al crucilor mari, mijlocii și mici fiind 17, iar împreună cu crucea însăși formează 18 cruci; simbolic, cifra 1 reprezintă unitatea, iar cifra 8 reprezintă infinitatea. Multiplicarea numărului de cruci dă acestei distincții caracterul de cruce infinită, simbol al dinamicii vieții bisericești în mărturisirea iubirii infinite a Preasfintei Treimi. Acest simbol arată, de asemenea, că posesorul acestui însemn heraldic, adică Patriarhul, este primul slujitor al comuniunii eparhiilor din Patriarhia Română, păstorite de ierarhii Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române și reprezentantul acesteia în comuniunea ortodoxă universală.
Crucea Patriarhală pentru clerici și mireni este cea mai înaltă distincție care se conferă de către Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, cu gramată, la propunerea ierarhilor eparhioți, clericilor și mirenilor cu o activitate meritorie îndelungată pe tărâm pastoral-misionar, administrativ-bisericesc, didactic-educativ și social-filantropic (art. 147 alin. (1) din Statutul pentru organizarea și funcționarea Bisericii Ortodoxe Române).
Crucea Patriarhală, cea mai înaltă distincție ce se acordă clericilor și mirenilor, are la bază adăugat un picior format din încă 6 cruci (2×3), simbolizând cultivarea darurilor primite la Botez și Hirotonie, prin rugăciune și dărnicie, sporind astfel lucrările misionare și pastorale, precum și sprijinirea Ortodoxiei românești din țară și din afara granițelor ei.
Crucea Patriarhală, simbol al iubirii infinite și eterne a Mântuitorului Iisus Hristos pentru Lume și ca jertfelnicie a celor ce lucrează pentru binele Bisericii, formează un scut de argint (email alb heraldic), cu unghiurile rotunjite, având în centru hrisograma (), cu litere de aur, înscrisă într-un oval de culoare roșie. În limbaj heraldic, pe Crucea Patriarhală s-au aplicat elemente de metal (aur heraldic) pe câmp de argint (email alb heraldic), având următoarele semnificații: Aurul heraldic este simbolul luminii harului ceresc și al vieții spirituale a Bisericii. Emailul alb heraldic reprezintă culoarea albă a hainelor Patriarhului României, consacrate în tradiția Bisericii Ortodoxe Române, care simbolizează haina albă a îngerilor vestind Învierea lui Hristos, Biruitorul morții și Mântuitorul lumii, haina albă a Sfântului Botez și haina albă a momentului tunderii în monahism. Ovalul de culoare roșie semnifică iubirea jertfelnică a lui Hristos, a slujitorilor Bisericii și a credincioșilor care ajută Biserica.
Scutul este timbrat cu mitra arhierească a Patriarhului, care simbolizează atât cununa de spini a Mântuitorului Iisus Hristos în timpul pătimirilor Sale (cf. Matei 27, 29), cât și lumina slavei Sale, după Înviere, ambele mărturisite și binevestite de arhiereii Bisericii lui Hristos.
În concluzie, Crucea Patriarhală simbolizează identitatea Bisericii Ortodoxe Române Autocefale înălțată la rang de Patriarhie, în comuniune spirituală cu toate celelalte Biserici Ortodoxe din lume.
(† Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Cancelaria Sfântului Sinod, Temei nr. 5462/26 iulie 2010)
Recunoștință pentru binefăcători prin ordine și distincții
Biserica a cinstit în mod deosebit pe binefăcătorii ei recunoscându-le meritele pe care aceștia le-au avut atât la ctitorirea de biserici, mănăstiri, așezăminte social-culturale și filantropice, precum și la promovarea valorilor credinței ortodoxe.
În acest sens, pornind de la îndemnul Sfântului Apostol Pavel: „Preoții care-și îndeplinesc bine dregătoria să se învrednicească de îndoită cinste, mai ales cei care se ostenesc cu cuvântul și învățătura” (I Timotei 5, 17), încă din cele mai vechi timpuri, ierarhii au instituit ranguri, ordine și distincții bisericești, care au fost și sunt acordate clericilor și credincioșilor pentru recompensarea morală a strădaniilor și rezultatelor activității în diferite domenii ale vieții bisericești sau publice în sprijinul Bisericii.
În prezent, Bisericile autocefale (ex. Patriarhia Ecumenică, Patriarhia Antiohiei, Patriarhia Alexandriei, Patriarhia Ierusalimului, Patriarhia Rusă, Patriarhia Română, Patriarhia Georgiei, Arhiepiscopia Eladei, Mitropolia Cehiei și Slovaciei etc.) au instituit distincții care sunt acordate de către Întâistătătorul Bisericii respective unor personalități, clerici și mireni, care s-au evidențiat în promovarea valorilor Ortodoxiei.
În Biserica Ortodoxă Română, Patriarhul României acordă diplome de onoare, ordine și distincții patriarhale unor personalități care s-au remarcat în sprijinirea activității bisericești, în țară și peste hotare, prin activitate excepțională și îndelungată în plan pastoral-misionar, administrativ-bisericesc, didactic-educativ, social-filantropic, dar și al promovării dialogului interortodox, intercreștin și interreligios.
Așa cum vedem în art. 147 din Statutul pentru funcționarea și organizarea Bisericii Ortodoxe Române, dar și din hotărârea Sfântului Sinod nr. 389/14 martie 2008, aceste distincții se acordă atât clericilor, cât și mirenilor, de către Patriarh la propunerea ierarhilor din eparhia în care activează persoanele ale căror rezultate merituoase sunt recompensate la cel mai înalt nivel.
Pornind de la aceste realități, după ridicarea la rangul de Patriarhie a Bisericii Ortodoxe Române, patriarhul Miron Cristea a instituit cea mai înaltă distincție onorifică a Patriarhiei Române, Crucea Patriarhală, pentru clerici și mireni. Ulterior, fiecare patriarh a emis o ediție nouă a acestei distincții pentru a marca o nouă etapă în viața Bisericii.
Astfel, la începutul anului 2008, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, constatând că unele dintre elementele existente pe vechiul model al Crucii Patriarhale nu erau în deplină concordanță cu ceea ce simbolizează această înaltă distincție, a făcut unele precizări privind heraldica, culoarea, și mai ales a dat o interpretare teologică acestor elemente, dorind ca toți credincioșii să cunoască valoarea simbolică a acesteia, precum și cinstea de care se învrednicesc persoanele care o primesc.
Cunoscând valoarea acestei înalte distincții patriarhale și interpretarea ei teologică și heraldică, dorim ca tot mai mulți credincioși ai Bisericii Ortodoxe Române să se învrednicească a primi această distincție.
(Arhim. Veniamin GOREANU, consilier administrativ al Arhiepiscopiei Bucureștilor)