Un genial portret al Poetului Nepereche
La Gura Humorului, spiritul tutelar al culturii române a fost omagiat printr-o splendidă expoziție de pictură decoart, pe care Radu Bercea a închinat-o memoriei lui Eminescu. Extrem de cerebrală, cu o inspirată simbolistică explicită, în care Soarele și Luna, dubla lume pământească și zborul, ca expresie a libertății astrale, dar redat ba catarg, ba rădăcină, ba pasăre, sunt trăite de pictor drept coordonate eminesciene fundamentale. Există în expoziție și un portret al lui Mihai Eminescu, făcut de Radu Bercea, dar expoziția, în întregul ei, reprezintă un genial portret al Poetului Nepereche, deci al operei sale.
Pe 15 ianuarie, fiecare cu „eminescuțul” său
Poetul Vasile Ursachi observase, cu mult bun-simț, că, în fiecare an, pe 15 ianuarie, memoria spiritului nostru tutelar este luată în deșert, printr-o puzderie de manifestări mărunte. Pe 15 ianuarie, fiecare, cu „eminescuțul” său, pe care-l scoate grabnic din debara, calcă pe sufletul lui Eminescu, spunea, cândva, Vasile Ursachi. Și cam la fel s-a întâmplat și la Gura Humorului, în fața unui public numeros și de o tulburătoare frumusețe: doar Eminescu n-a fost retrăit și doar expoziția închinată memoriei lui nu a fost supusă atenției, memoria fiind folosită doar pentru strașnice lustruiri de sine. E păcat că în județul acesta, din care se trag străbunicii, bunicii și părinții lui Eminescu, nu se coordonează energiile pentru închinările și cuvenite, și necesare, care să poziționeze Suceava în geografia spiritualității naționale, și nu în statul caraghios de remorcă a Botoșanilor.
Am ascultat, la Gura Humorului, câteva discursuri inteligente rostite de Constantin Cernica, Maica Elena Simionovici, Constantin Logigan, Dorina Leizeriuc.
Radu Bercea, închinându-se memoriei lui Eminescu
Pictorul Radu Bercea este conștient de faptul că expoziția închinată memoriei lui Eminescu reprezintă cea mai valoroasă expoziție a sa. Numai că Radu Bercea, delicat ca o floare, veșnic flămând și însetat de lumină, și mai ales după ce i s-au rupt de pe suflet lanțurile grele ale prigoanei bolșevice, preferă, cu înțelepciune, să se lase judecat de vremuri. Se încredințează vremurilor cu o inconfundabilă noblețe prin creație, iar Eminescu, de dincolo de Soare, de Lună și de Cer, cu siguranță că-i aude și-i prețuiește închinarea.
Ion Drăgușanul
