Una din nu puținele mele fixații este cea legată de halucinantele transferuri din fotbalul nostru de legendă. Din câte ați observat scriu periodic despre asta, iar ultima dată am făcut-o chiar săptămâna trecută. Vorbeam atunci despre sen-za-ți-o-na-le-leee transferuri virtuale pe la Milan ori ipotetice pe la Arsenal, cu care ne intoxică samsarii de toate tipurile, de la președinții de club și până la cei oficiali de tipul bandei lui Giovanni, doar-doar o pune botu’ vreun fraier de pe la Genoa ori Southampton să le sufle ălora mari marfa (de calitatea I, desigur!) de sub nas. La urmă, ziceam, totul se termină la Terek Groznâi sau pe la arăboi.
Evenimentele din ultimele zile vin nu doar să confirme spusele mele, ci aduc noi și noi argumente întru unicitatea veșnică și tot mai hazlie a fotbalului mioritică. Am constatat că, în ceea ce privește achizițiile, după ce s-au tot zbătut să recupereze maimuțoii „neadaptați” la fotbalul ălălalt, indiferent că-i vorba de Germania sau Cipru, de tipul Niculescu, acum s-a trecut la o etapă nouă, evident superioară: fie se luptă, ca Dinamo, să scape de un Moți pe care s-au zbătut să-l ejecteze ca să aibă de unde să-l fi adus înapoi, fie să-l aducă înapoi pe câte unul (nu doar Moreno) care de fapt n-a plecat niciodată, așa cum se întâmplă la Steaua.
Cele mai mișto rămân însă vânzările în cele străinătățuri, o nouă panaramă de acest tip fiind cea a numitului Alibec, talent fenomenal (zic cei ce l-au și văzut jucând) numai bun de Internazionale Milano, unde era, până alaltăieri, ca și vândut. Lucru oarecum de mirare, având în vedere câ și în sezonul recent încheiat Inter-ul s-a mai păcălit cu un „mare talent” roman, tocmai repatriat. Ei bine, ziarele de ieri anunță că (exact!) când era cât pe ce să semneze cu Inter, ultra-super-hiper-maxitalentatul Alibec s-a haiducit (de capul lui!) tocmai prin Turcia, unde se află în negocieri avansate cu… (ați ghicit!) Giresunspor din Liga a II-a! L-o fi tras propria-i origine într-acolo? Și-o fi dat seama că Inter-ul e altceva? Și-o fi dat seama că Inter că… mersi, pardon, scuzați!? Oricum, prin comparație, la fel Terek Groznâi era fotbal, nenică!
