Ce trebuie să facă femeia, din punct de vedere duhovnicesc, în timpul sarcinii?

Părintele Arsenie Boca are câteva afirmații dezvoltate în adevărate predici despre lucrul acesta. El încearcă să demonstreze ce se întâmplă sub aspect științific. Eu am întrebat ceva despre afirmațiile lui pe un genetician, i-am arătat și desenele și a zis: „Părinte, pentru ziua de astăzi nu e ceva extraordinar, dar pentru data când el a făcut aceste constatări, este ceva de vis, aproape nu pot să cred că afirmațiile acestea au fost făcute în 1946!”. Mi-a zis asta cineva care era expert, doctor în genetică. Și acolo puteți citi foarte multe lucruri despre asta. Cărțile lui văd că circulă. O femeie în timpul sarcinii trebuie să știe ce trage din ea copilul. Trage comportament, moralitate, totul. De aceea copilul se zbate în burtă când mama e supărată, de aceea dansează când mama e bucuroasă. Dar trebuie să mai știm că nu numai în timpul sarcinii copilul trage din mamă, ci și după, ani de zile, uneori până la moarte, alteori mai puțin intens, până pe la 21-24 de ani. Dar să mai știm încă un lucru, copilul trage și din tată, deși nu e în burta tatălui. Trebuie să știm că e o legătură a copilului cu părinții, nu e așa oricum. Și atunci tatăl trebuie să aibă un anumit comportament și dezmățul tatălui îl trage și copilul, nu ca o moștenire, ci ca o consecință. Și să știm că atunci când suntem imorali, nedrepți, se răsfrânge și asupra copiilor. Și să știm noi, copiii, că trebuie să luptăm foarte mult cu noi prin spovedanie, liturghie și celelalte, pentru a anula nu moștenirea (pentru că nu putem asta și nu ar fi drept să spunem că moștenim și gata, nu mai avem ce face), dar să anulăm consecința.
(Părintele Nicolae Tănase, Soțul ideal, soția ideală, Editura Anastasis, 2011, p. 228)