Băi frate, ce ți-o mai trage viața! Știm că parvenitul, imediat ce a urcat niște trepte sociale, își schimbă fără să stea la discuții nevasta. De îndată ce succesul a fost atins, lui nu-i mai pică la îndemână să se mai afișeze cu aceeași consoartă. Are nevoie de o damă de un model nou, mai aerodinamic, mai spectaculos, adecvat noii sale situații materiale și sociale. Un model de ultimă oră, cu îmbunătățiri.
Nevasta veche – jumătatea care i-a fost alături la începuturi, când făcea foamea într-un cămin studențesc și era chinuit de grijile viitorului – e dată la casare. Primește un voucher; achită diferența și capătă o nevastă nouă, scânteind în pielea ei de tablă. Îl așteaptă în parcare, gata să fie încălecată și băgată în viteză. Fosta soață n-are decât să-și țină lângă fustă copiii rezultați din căsătorie, contra unei pensii alimentare, că e de unde. Deși parvenitul își scoate de obicei o țidulă, care arată că veniturile sale nu depășesc salariul mediu pe economie.
E ceea ce numim „programul rabla al nevestelor”.
Relu Fenechiu nu s-a abătut nici el de la această linie. Fosta lui soață a primt un șut în cur, el și-a refăcut viața lângă alta mai mișto. Iar nunta cea nouă, oho… Nunta nu s-a ținut la vreun restaurant românesc, ci la un castel din Austria. Te joci cu mârlanul ajuns?
Relu nu e omul jumătăților de măsură. Fiindcă nasul său evreiesc îl îndepărta de modelul frumuseții masculine, și l-a rebranduit. Dar aici a dat-o în bară. Religia mozaică interzice astfel de intervenții. Corpul nu-i decât un vehicul în care te urci la naștere și din care cobori la deces. Talmudul le aprobă doar când e vorba de principiul salvării vieții. Când e vorba de o proteză, de transplantul unui organ vital etc.
Am citit de curând un text al colegilor din partidul lui Relu. Nume mari, femei și oameni. Potlogari. Care ziceau că-și exprimă solidaritatea cu el. Păi, nu fiți triști. Cu puțin noroc, în curând o să fiți din nou împreună.
Acest text este un pamflet și trebuie tratat ca atare.
