Ce țară e asta?

Ce nu au priceput cei care s-au aflat în fruntea acestei țări, din ’90 încoace, este faptul că nu sunt acolo doar pentru a ne conduce. Din ce în ce mai prost, dar asta e altă poveste. Prim-miniștri, miniștri, secretari de stat, șefi de instituții nu au doar rolul de a ne conduce din birouri bine încălzite, de a coordona deszăpeziri prin videoconferințe ținute la căldurică.
Oamenii ăștia nu au priceput, în peste 20 de ani, că ei trebuie să gândească, să anticipeze. Să facă proceduri, cum se spune în termeni tehnici. Ce facem dacă…. Dacă, spre exemplu, se prăbușește un avion în munți. Nu este admisibil ca în aceste vremuri să nu poți localiza un avion care a aterizat forțat în munți, în care sunt supraviețuitori și care, culmea, au și semnal la telefonul mobil. Că nu e triangulare, că nu este aparatură, sau este și nu se poate folosi, nu mă interesează. Guvernanții noștri, din ’90 încoace, trebuiau să facă scenarii și pentru situații de acest gen. Cât sunt în funcții se gândesc, firesc totuși, la viitorul lor. Ei nu înțeleg că trebuie să se gândească, măcar puțin, și la viitorul locuitorilor acestei țări. Până la cele mai mici amănunte. Ce facem dacă… Dacă ninge puternic și viscolește. Dar după ce se oprește vântul? De fiecare dată când ninge mai vârtos, toate autostrăzile noastre sunt închise. Avem și noi niște câțiva kilometri amărâți de autostradă și nici aceia nu pot fi deszăpeziți. La ore bune după terminarea viscolului, o mulțime de drumuri importante erau încă închise.
Am văzut pe net câteva filmulețe despre cum se face deszăpezirea în Japonia, Canada, SUA și Norvegia. Nu insist asupra utilajelor superperformante ci asupra modului de lucru în cazul unei autostrăzi din Canada, care avea vreo zece benzi. Mai întâi au trecut șase mașini mari de deszăpezire, după care au urmat alte 18! Sincronizați, organizați. În urma utilajelor veneau autoturismele. Impecabil. De ce nu s-ar putea face și la noi ceva în genul acesta? Cât timp este viscol înțeleg, dar, după ce s-a oprit vântul, să rămână drumurile închise ore întregi, nu pot să înțeleg. În Vrancea, Buzău și Brăila s-a instituit starea de urgență și au fost mobilizați peste 7.000 de militari, deoarece firmele care asigură deszăpezirea nu mai fac față. Dar când firmele respective s-au înscris la licitațiile pentru deszăpezire nu știau ce riscuri își asumă? Nu știau, din experiența anilor trecuți, ce se întâmplă în județele respective atunci când ninge mai puternic?
De ani de zile ne-am obișnuit ca anumite zone să fie mai afectate decât restul țării în cazul ninsorii și al viscolului. Nu există parazăpezi? În atâția ani de zile se puteau planta copaci, astfel încât să se formeze o perdea de protecție forestieră. Nu înseamnă că zăpada nu ar mai fi ajuns pe șosea, dar cantitatea ar fi fost mult diminuată. Ați văzut proiecte de acest gen? Ați văzut preocupare pentru prevenirea situațiilor care se înregistrează în aceste zile? Nu. Și, din păcate, nu cred că o să vedem degrabă. Pentru că guvernanții noștri se preocupă prea puțin de astfel de lucruri mărunte. Să faci proceduri, ca să intervii impecabil. Să te dotezi cu tot ce este necesar ca să nu permiți să moară oameni de frig, la câțiva kilometri de zone locuite. Dar bănuiesc că astea sunt lucruri mărunte, prea mărunte pentru importanții, mereu foarte importanții, oameni din guvernele României.