Ce sunt pomenile?

Pomenile sau parastasele morților sunt mesele care se fac în cinstea și pentru pomenirea morților. Ele au rămas de la vechilor agape sau mese frățești, cu care era împreunată în vechime slujba înmormântării. Tot pomană se numește și orice faptă de milostenie făcută pentru pomenirea și folosul morților. Pentru pomană se pot da și haine sau alte lucruri, de obicei celor nevoiași care se vor bucura să le folosească. Parastasul este o prescurtare a slujbei înmormântării. Partea de căpetenie o alcătuiesc rugăciunile de dezlegare și iertare, rostite de preot la sfârșitul slujbei, urmate de „Veșnica pomenire”. Slujba se săvârșește în biserică, după liturghie, iar când este posibil, rudele pot merge și la mormântul celui petrecut de la noi. La parastas, se aduc pentru pomenirea celui răposat colivă, colaci, vin și lumânări. Acestea simbolizează Trupul, Sângele și Lumina lui Hristos. Din vin, o parte se toarnă peste colivă, în timp ce se cântă „Veșnica pomenire”, iar mai apoi, la cimitir se varsă peste mormânt.
Ce este și ce închipuie coliva?
Coliva este elementul cel mai important pentru pomenirea morților. La toate soroacele de pomenire a morților, creștinul se îngrijește să facă o colivă pe care s-o ducă la biserică împreună cu o sticlă cu vin, pentru a fi sfințite. Coliva închipuie trupul mortului și este totodată un semn văzut al credinței noastre în înviere și nemurire. Este făcută din boabe de grâu, pe care însuși Domnul le-a înfățișat ca purtând în ele icoana sau asemănarea învierii trupurilor. Așa cum bobul de grâu, ca să încolțească și să aducă rod trebuie să se îngroape mai întâi în pământ și apoi să putrezească, tot așa și trupul omenesc mai întâi se îngroapă și se descompune, pentru ca să învieze apoi întru nestricăciune. La binecuvântarea colivei de către preot, când se cântă „Veșnica pomenire”, rudele și prietenii mortului ridică tava sau farfuria cu coliva, legănând-o pe mâini, în semn de comuniune cu răposatul. Același lucru îl închipuie și gustarea din colivă, după binecuvântarea ei.
Parastasul se face după liturghie
Cei care vor să participe la parastas în pomenirea celor îngropați, trebuie să vină de dimineață la biserică. Parastasele SUNT oficiate după săvârșirea Sfintei Liturghii. La proscomidie, se scot părticele și se fac rugăciuni speciale pentru cei adormiți și se face pomenirea celor pe care dorim să-i pomenim la parastasul de după Sfânta Liturghie. Coliva împreună cu vinul se pun pe o masă, pregătită dinainte în biserică, iar alături se așează un pomelnic, o foaie de hârtie pe care sunt trecute numele morților amintiți. Sub masă se pune coșul cu pachete pregătite de acasă, pentru a fi împărțite după slujbă. Acestea vor fi împărțite numai după binecuvântarea colivei de către preot. Se cuvine însă ca aceste pomeni să fie împărțite celor care au mai mare nevoie, de pildă nevoiașilor, pentru ca pomana să fie primită. Iar pomana să fie dată cu dragoste și cu râvnă, nu de ochii lumii, sau din obligație.
Ce împărțim la parastas?
O dată cu pachețelele pe care familia răposatului le împarte după slujba parastasului n-ar trebui să lipsească coliva, vinul și colacii, care au fost sfințite de preot. La fiecare pachețel dat de pomană, e bine să puneți și o lumânare pentru a lumina calea răposatului. Alături de acestea, în pachete puteți pune bucate, după posibilitățile materiale pe care le aveți. Nu contează dacă pachetul e bogat sau mai modest, dacă în el sunt puse delicatese sau bucate simple, ci inima bună cu care le dați și gândul bun la cel pentru care le meniți. Astăzi, la Moșii de Iarnă, pot fi împărțite și bucate „de dulce”, pentru că n-a începu încă postul, dar în timpul postului trebuie respectate regulile postului și împărțite numai bucate de post.