Ce sunt fericirile?

Alături de cele zece porunci, Mântuitorul a lăsat creștinilor nouă îndemnuri prin care se împlinește Legea pentru desăvârșirea morală. Aceste nouă recomandări nu au fost date sub forma unor interdicții sau porunci, ci drept „fericiri“, fiindcă ele se potrivesc cu smerenia și blândețea Domnului Hristos. Pe de altă parte, cele nouă fericiri sunt atât de potrivite cu dorințele sufletului doritor de mântuire, încât, doar auzindu-le, ești îndemnat să le îndeplinești. În acest sens, Sf. Ap. Iacov numește Legea Noului Testament „legea cea desăvârșită a libertății“.
În numeroasele cuvântări pe care le-a susținut în fața mulțimilor, Mântuitorul a prezentat fericirea și desăvârșirea împreună, acestea fiind într-o strânsă legătură. Nimeni nu poate fi cu adevărat fericit fără a fi desăvârșit, iar cel care dobândește desăvârșirea morală are parte și de fericire. De aceea, fiecare fericire conține mai întâi învățătura sau îndemnul, apoi răsplata care se dobândește pentru împlinirea recomandării.
Astfel, Fericirile pot fi definite ca nouă căi pe care creștinul se cuvine să le urmeze pentru a ajunge la fericirea veșnică, sau cele nouă virtuți prin care putem dobândi fericirea.
Fericirile au fost rostite ucenicilor și oamenilor care-L ascultau pe Domnul, dar au fost adresate tuturor celor de mai târziu. Mântuitorul a formulat fericirile nu doar pentru ucenici, ci le-a recomandat tuturor oamenilor care-L ascultau, fără a face deosebire. Domnul nu a zis: „Fericiți sunteți voi, ucenicii Mei, dacă sunteți săraci cu duhul“, ci a zis: „Fericiți cei săraci cu duhul“. Când i-a fericit pe ucenici că vor fi prigoniți și alungați și că vor suferi chinuri groaznice, S-a adresat nu numai ucenicilor, ci tuturor celor care vor săvârși aceleași fapte, asemenea ucenicilor Săi.
(Sursa: Ziarul Lumina)