Ce știu ei și noi nu?

A fost mai întâi catastrofa de meci cu Ungaria, aflată sub semnul dezbaterii la nivel național a unei chestiuni de pură strategie: de ce nu a fost convocat șchiopul la Națională? Explicația a fost simplă: șchiop sau nu, important e doar că nu joacă nicăieri. Odată lămurită asta, a apărut ailaltă: cu descalificatul Sînmărtean sau cu dodolotul Budescu? Împreună nici nu se punea problema, de parcă ar fi fost vorba de Messi și Ronaldo! Iar alde Mourinho, varianta de Dâmbovița, n-a găsit răspuns la așa dilemă nici în iconițe, așa că a făcut ce l-a dus capul: cu ăla vreo repriză și ceva, restul cu ălalalt. Mă gândesc că și dacă-i punea împreună, tot în inferioritate am fi jucat, fiindcă eroii ăștia locali, scoși la extern, nu fac împreună cât un fotbalist normal! M-a mai mirat vineri să văd că singurul care s-a agitat și a încercat câte ceva, dovedindu-se de departe cel mai bun din echipă, a fost piticul ăla pe care eu, dacă aș fi fost antrenor la orice nivel, l-aș fi lăsat maximum să care echipamentul! Păi dacă am ajuns să ne punem ultima speranță în Torje, vă dați seama, boieri dumneavoastră, în ce hal am ajuns!? Mă gândeam că după meci vor veni cu ceva scuze, cu declarații patetice de război total cu grecii, cu promisiuni de spectacol și de goluri-cascadă. În loc de asta, vreo doi bâlbâiți, trei cu Nea Tata Puiu, au grohăit că suntem în grafic, că suntem ca și calificați și că, pe ansamblu, treaba-i bună. La așa măgărie, ce dracu’ să mai fi așteptat de la meciul cu Grecia decât o recidivă? Care a și venit, întocmai și la timp, banda de neisprăviți făcând pe teren tot ce știe ea mai bine, adică nimic, nimic, nimic. Iar la final, desigur, aceeași chestie: calificarea e ca și rezolvată, suntem pe locul doi, ne mai trebuie doar 4 puncte. Totul cu zâmbetul cretin pe aceleași mecle de tăntălăi. Bă, știți voi ceva ce nu știm noi?