Joi s-a inaugurat (în sfârșit!) ansamblul Palas. Nu știu când (și dacă) Iașiul a mai avut parte de un eveniment care să stârnească atât interes (puhoi de lume!) și să fie primit cu unanimă satisfacție și admirație! Sigur că, înainte de orice, a acționat curiozitatea: „Ia să vedem cu ochii noștri, că prea s-a vorbit și s-a scris, când de bine, când de rău”. Într-adevăr, s-au constituit, în scopul contestării, Comitete de intelectuali (!), au acționat tot soiul de organizații neguvernamentale de pe cuprinsul țării, care n-aveau nici în clin, nici în mânecă cu proiectul Palas, s-a dezbătut „la foc continuu” chestiunea în tribunalele României (Iași – Oradea – București), ajungându-se până la Curtea Supremă: „opriți-i, că nu știu ce fac!” Reamintesc: s-a implicat vehement în proteste Asociația „Gânditorul” din… Cernavodă (!), al cărui obiect de activitate este „promovarea creșterii continue a calității vieții în zona Cernavodă”, Asociația „Valea Soarelui” din Tg. Mureș (!), profilată pe studiul organismelor modificate genetic, sindicatul agricol „Propact” din Focșani, unde-i lider în campania de promovare a cultivării legumelor…
Am cunoscut în detaliu scurta și atât de agitata istorie a proiectului parcurgând presa anilor 2006-2012: lectură ce oferă un nemaipomenit spectacol al disponibilității românului de a spune „nu!” înainte de a afla cu adevărat despre ce-i vorba. „Contrele” politice, explicabile oarecum, câtă vreme nescrise și imuabile legi obligă la continuă negare a inițiativelor adversarului (dacă eșichierul politic ar fi arătat altfel, probabil că obârșia acuzelor devenea alta…) au fost flancate, cum s-a văzut, de plângeri ale celor ce se vor cu orice chip băgați în seamă.
O a treia categorie de protestatari, de astă dată, poate, bine intenționați, a fost constituită din ieșeni vârstnici, sincer atașați de făptura orașului lor și temători că orice intervenție majoră în configurarea urbei nu poate însemna altceva decât un afront la adresa „Iașiului etern”. Mă-ntreb dacă vizitând Palas-ul (cineva, care ține să-și păstreze resentimentele, mi-a spus că, orice-ar fi, niciodată nu va pune piciorul în zona cu pricina!) contestatarii încearcă vreo undă de regret pentru bețele-n roate care au întârziat cu un an-doi finalizarea ansamblului. Mai știi?… Deși încă mai sunt amănunte de pus la punct și finisarea nu-i peste tot deplină, ceea ce s-a oferit ochiului curios și bănuitor al ieșeanului părea de-a dreptul incredibil: un splendid nucleu verde în inima orașului, flancat de fațada a doua a Palatului Culturii, pentru prima oară pusă în evidență și-n valoare de la construcția edificiului, și, pe celelalte laturi, clădiri ultramoderne, în care s-au instalat firme de mare renume în comerțul mondial (unele, pentru întâia dată în România). Subsemnatul se entuziasmează greu și, fiind implicat (am susținut de la bun început proiectul, inclusiv în paginile Monitorului de Suceava), ezită să rotunjească vorbe mari. Le-au spus, la inaugurare, și prim-ministrul Ponta, și fostul prim-ministru Ungureanu: excelența realității a făcut să dispară divergența de opinii putere-opoziție. Le-au rostit, fără excepție, toți cei ce mi-au împărtășit impresiile, alăturând complexul Palas stadionului Național, ca prime argumente ale deplinei noastre intrări în Europa (de altfel, și valoarea investiției este echivalentă). I-am văzut bine dispuși, la cocteilul din seara inaugurării, și pe câțiva dintre aprigii contestatari de acum cinci-șase ani, preschimbați, vrând-nevrând, în susținători ai proiectului. Nu l-am zărit pe adversarul-șef, promotor al tracasărilor prin tribunale (este vorba despre patronul SC Alimentara). Probabil că n-a fost invitat, cu siguranță că n-ar fi venit.
