Cu bolnăvicios președinte s-a mai trezit și țara noastră pe cap; una două, numai ce începe să se vaite și să acuze dureri ba ici, pe la șale; ba colo, pe la amigdale. Imediat se convoacă statul major medical, care pune la cale strategia potrivită, pentru ca fruntariile primei sănătăți din stat să fie cât mai repede eliberate. Urmarea e că, de fiecare dată, corpul președintelui intră la cuțit, pentru a fi ajustat prin părțile esențiale.
Iată că nici bine nu i s-a dres spinarea, operată cu mare, mare fast în luna mai a anului 2006, că acum i-a venit la rând gușa. Dar o diferență ne izbește din prima, fiind vizibilă de la mari depărtări: dacă anul trecut intervenția chirurgicală s-a făcut la Viena, șeful statului a optat de astă dată pentru o unitate medicală din țara pe care o păstorește, e vorba de Spitalul Militar Central.
Aș vrea să cred că medicii l-au tratat pe președinte ca pe oricare alt pacient. Aș vrea să cred că n-au făcut rabat de la obiceiurile lor, și l-au muls corespunzător, așa cum se cuvine în sistemul nostru sanitar. Sper că și-au primit plicul și chirurgul, și anestezistul, și fata care i-a făcut toaleta de dinainte și de după operație.
Mai mult, sunt de părere că, pentru că i-a spintecat prima tiroidă din stat, personalul medical ar fi trebuit să capete niște plicuri grase de tot. Că doar tu, ca medic, nu poți avea pretenții egale de la un badea Gheorghe rupt în fund și de la un cogeamite președintele.




