Mormintele și cimitirele sînt locuri de odihnă și liniște în care așezăm trupurile răposaților noștri, în așteptarea învierii și a judecății de apoi. Deși plecați dintre noi, cei răposați rămîn astfel mai departe lîngă noi, prin osemintele lor. Mormintele lor păstrază vie în sufletele noastre amintirea celor ce dorm în ele și legătura nevăzută cu ei. Totodată ele țin treaz în noi gîndul la moarte și ne îndeamnă să ne pregătim pentru ea. «privind mormintele – zice Sf. Ioan Gură de Aur -, dacă sufletul dormitează, tresare îndată, iar de este treaz și vrednic, se face și mai vrednic… vederea mormintelor îmboldește pe fiecare dintre noi să cugete, fără voia lui, asupra sfîrșitului nostru propriu, iar cine a luat la sine această încredințare nu se va lăsa pe sine lesne în mrejele păcatului. Pentru aceasta un înțelept dădea sfatul ce zice: în tot ce veți spune, cugetați la clipele cele de pe urmă și niciodată nu veți păcătui».
– Pentru ce se pune cruce la căpătîiul morților?
Pentru că Sfînta Cruce este semnul credinței celui adormit, semnul lui Hristos și al biruinței lui împotriva morții. Crucea, care străjuiește deci mormîntul creștinului, arată că cel ce doarme sub scutul ei a adormit întru Hristos și cu nădejdea că se va scula împreună cu el la învierea cea de obște.
– Prin ce se arată grija noastră față de cei răposați?
Prin înmormîntarea lor după datina creștinească și prin săvîrșirea rugăciunilor și slujbelor orînduite de biserică pentru pomenirea lor. De aceea, trebuie să pomenim pururea pe răposați și să ne rugăm pentru dînșii, atît în rugăciunile noastre personale, de fiecare zi, cît și prin slujbele și rînduielile așezate de biserica pentru aceasta, la soroacele cuvenite.
