Suntem neliniștiți, viața de acum ne face să fim stresați. Însă, noi în ortodoxie am găsit rezolvarea la aceste probleme. Noi nu suntem singuri ca să înfruntăm greutățile vieții acesteia.
Noi avem cel mai puternic sprijin care există în univers. Este Iisus Hristos, ne iubește atât de mult, cu toate că facem atâtea greșeli. El a venit pentru noi, nu a venit pentru cei drepți, ci a venit pentru noi care de atâtea ori cădem. El vede voința noastră cea bună, vede inima noastră cea bună, ne ridică dar nu așa cum doresc oamenii acestei lumi, făcându-ne oameni bogați, ne ridică făcându-ne bucurii, bucuria aceea interioară, bucuria de care avem nevoie zi de zi…. Simțim nevoia să fim liniștiți, simțim nevoia de pace interioară… Oare cum ne găsim noi pacea interioară?!… Adunând oare multe bunuri din lumea aceasta care ajung să ne obosească, să ne streseze, să nu le mai putem birui? Nu, fraților, adunând în suflet iubire pentru fiecare dintre noi, vom deveni mai fericiți, pentru că fericirea noastră este fericirea celor din jurul nostru. Cum suntem fericiți?!… Iubindu-i! Dăruindu-ne! Dăruind ce avem noi mai bun…Dăruindu-le inima noastră… Dăruindu-le toată dragostea noastră…Vedeți?! Ce simplă e, de fapt, trăirea creștină! Ce frumoasă e!
Erau odată într-o barcă mai mulți oameni care doreau să treacă un râu dincolo, dar pe la jumătate o furtună s-a pornit, ei au lăsat vâslele și au început să se roage. Cel mai bătrân dintre ei le-a spus: „ – Dar ce faceți, oameni buni?”; „- Păi ne rugăm, ne rugăm că pierim!”; „ „De rugat rugați-vă, dar dați și din vâsle!”. Le-a dat de înțeles că munca trebuie armonizată cu rugăciune…” Doamne, cât adevăr în cuvintele acestea, când muncești și te rogi, numai atunci poți simți cu adevărat „Ce dulce-i viața cu Iisus”.
(sursa: www.ortodoxiatinerilor.ro)
