Ce se mai fură?

Marea hoție a detronat interesul pentru hoțomănia măruntă: ce dacă s-a furat o icoană, câtă vreme suntem zilnic bombardați cu știri despre milioane și milioane de euro sfeterisiți pe bandă rulantă? O imagine cât de cât reală a fenomenului poate oferi site-ul oficial al Poliției Române. Știți câte mașini furate n-au fost găsite niciodată în România? Lista afișată are 2.289 de pagini (!!), cu câte zece cazuri pe fiecare filă (cifra infracțiunilor fiind, evident, mult mai mare, întrucât nu-s contabilizate și fericitele cazuri în care păgubitul și-a recăpătat mașina)! Nu-i de crezut să poată fi ascunse atâția ani în șir 22.890 de limuzine (că mașinile de lux sunt cele mai vizate): ori au fost dezmembrate, ori, cu complicitate vamală, au ieșit din țară…
Listele Poliției, ordonate pe categorii, sunt de-a dreptul spectaculoase: se fură orice, de la clopote mănăstirești la menore de la sinagogă, de la tablouri ale marilor maeștri la evanghelii, de la brățări dacice la tractoare cu remorcă. Și cum străvechea zicală s-a modificat radical, devenind „Cine fură azi un ou e-un bou”, e-n creștere constantă miza raptului. A ajuns la modă până și extrem de rușinosul și umilitorul (pentru prestigiul nației, atât cât a mai rămas din el) ciordit al… statuilor! Lunga listă de pe net nu conține și isprava derbedeilor netoți de la Iași, care au dat jos de pe soclu și au sfărâmat cu ciocanul busturile lui Delavrancea, Porumbescu, Gane, fiindcă autorii au fost prinși (operația reușită, pacientul, mort…). Nedescoperiți au rămas cei care, în 2011, au dus la Remat, prefăcut în cioburi, bustul lui Ion Rusu Șirianu de pe Aleea Personalităților din centrul Aradului. Pentru cele 80 kg de bronz ar fi primit 1.200 de lei; valoarea de inventar a statuii: 280.000 de lei (sculptorul Radu Moga a fost elev al lui Ion Jalea și al lui Oscar Han).
Tot la Arad s-a furat… mingea de bronz de la piciorul fotbalistului ridicat pe soclu în fața stadionului UTA, precum și bucăți din grupul statuar al celor 12 generali (Parcul Reconcilierii). În cele ce urmează, nu mai precizez când și de unde, fiindcă nu îngăduie spațiul rubricii, notez doar isprava și anul săvârșirii: au fost furate și-s de negăsit busturile lui Goga (2007), Caragiale – autorul sculpturii, Witgleben (2007), Panait Istrati (2007), N. Perlea – autor, Paciurea (1999), Cincinat Pavelescu – autor, Oscar Spathe (2007), dr. Frumușianu-Călimănești (2011), Macedonski – autor, Fr. Stork (2007), Coșbuc – autor, C. Medrea (2011), precum și alte multe reprezentări în bronz ale unor personaje de plan secund. Probabil că bronzul, metal scump, returnat, a luat chipul altor personalități, de astă dată din pestrița panoplie a noului veac. Mai mult sau mai puțin prestigioase, dar, cu siguranță, potente financiar. Majoritatea sustragerilor de busturi urmate de distrugere privesc lucrări înscrise în lista Patrimoniului Național, așa că prejudiciul real nu-l poate reprezenta nici pe departe valoarea contabilă de inventar!
Tablourile sunt mult mai lesne de șutit și de dosit, așa că dețin, în listă, locul al doilea (după icoane) în preferințele infractorilor. Figurează în trista înșiruire toată fala picturii naționale: opere ale lui Grigorescu, Tonitza, Petrașcu, Dărăscu, Ghiață, Băncilă, Șt. Dimitrescu, Pallady, Tonitza (tabloul a dispărut în neant încă acum 36 de ani!), Rosenthal, Lovendal, Luchian, Țuculescu, dar și ale lui Magnasco, del Sardo, Bergametti, Schuller și mulți alți artiști străini ai veacurilor trecute – o adevărată Pinacotecă, mai ales că unii autori figurează în listă cu câte 3-4-5 lucrări dispărute. Unde să fie acum această adevărată comoară? Probabil, de mult peste graniță. Surprinzător, aflăm aici și bine cunoscutul „Țipăt” al lui Munch, furat în anul 2000. Poliția nu cunoaște autorul tabloului și descrie pânza astfel: „Desen (?) abstract reprezentând în plan apropiat o femeie (?) țipând, iar în planul îndepărtat două personaje, toate aflate pe un pod”. Munch a pictat același subiect în mai multe variante, versiunea pastel din 1895 s-a vândut la New York cu 120.000.000 de dolari. Să fi ajuns un „Țipăt” și pe meleagurile mioritice, moștenit, cumpărat, furat, dăruit? E autentic, e copie? Atenție, nu-i tablou de trecut în infamanta listă printre alte mărunțișuri, fără autor și cu asemenea descriere școlărească! Cât despre găsirea infractorilor… N-au fost prinși, fiind dați în urmărire generală încă din 2000 Frantisek Priplata, autorul moral al asasinării liderului sindical Virgil Săhleanu, apoi „Prințul Banatului”, Iskandarani, condamnat la 5 ani de închisoare („există date că se află pe raza municipiului București”), precum și un client mai nou, Emilian (că, de fapt, nu-l cheamă Elan) Schwartzenberg. Lume bună! Dacă ăștia-s de negăsit, cum să-l afli pe cel ce a șutit o biată icoană de la schitul cutare? Lista rămâne, oricum, deschisă…